21 În al doisprezecelea an, în ziua a cincea a lunii a zecea a robiei noastre, un om care scăpase din Ierusalim, a venit la mine și a zis: „Cetatea a fost luată!“
22 Dar mîna Domnului venise peste mine seara, înainte de venirea fugarului la mine, și Domnul îmi deschisese gura pînă a venit el la mine dimineața. Gura îmi era deschisă și nu mai eram mut.
23 Atunci Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
24 „Fiul omului, ceice locuiesc în dărîmăturile acelea în țara lui Israel zic: «Avraam era singur, și tot a moștenit țara; dar noi sîntem mulți și țara ne-a fost dată în stăpînire!»
25 De aceea spune-le: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: «Voi mîncați carne cu sînge, vă ridicați ochii spre idolii voștri și vărsați sînge. Și voi să stăpîniți țara?
26 Voi vă bizuiți pe sabia voastră, săvîrșiți urîciuni, fiecare din voi necinstește pe nevasta aproapelui său. Și voi să stăpîniți țara?»
27 De aceea spune-le: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: «Pe viața Mea, că ceice locuiesc în aceste dărîmături vor cădea uciși de sabie; pe ceice sînt pe cîmp îi voi da de mîncare fiarelor; iar ceice sînt în întărituri și în peșteri vor muri de ciumă.