17 „Fiul omului, cei din casa lui Israel, cînd locuiau în țara lor, au spurcat-o prin purtarea lor și prin faptele lor; așa că purtarea lor a fost înaintea Mea ca spurcăciunea unei femei în timpul necurăției ei.
18 Atunci Mi-am vărsat urgia peste ei, din pricina sîngelui pe care-l vărsaseră în țară, și din pricina idolilor cu cari o spurcaseră.
19 I-am risipit printre neamuri, și au fost împrăștiați în felurite țări; i-am judecat după purtarea și faptele lor rele.
20 Cînd au venit printre neamuri, ori încotro se duceau, pîngăreau Numele Meu cel sfînt, așa încît se zicea despre ei: «Acesta este poporul Domnului, ei au trebuit să iasă din țara lor.»
21 Și am vrut să scap cinstea Numelui Meu celui sfînt, pe care-l pîngărea casa lui Israel printre neamurile la cari se dusese.“
22 „De aceea, spune casei lui Israel: «Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Nu din pricina voastră fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci din pricina Numelui Meu celui sfînt, pe care l-ați pîngărit printre neamurile la cari ați mers.
23 De aceea voi sfinți Numele Meu cel mare, care a fost pîngărit printre neamuri, pe care l-ați pîngărit în mijlocul lor. Și neamurile vor cunoaște că Eu sînt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, cînd voi fi sfințit în voi supt ochii lor.