2 M’a făcut să trec pe lîngă ele, de jur împrejur, și iată că erau foarte multe pe fața văiei, și erau uscate de tot.
3 El mi-a zis: „Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze?“ Eu am răspuns: „Doamne, Dumnezeule, tu știi lucrul acesta!“
4 El mi-a zis: „Proorocește despre oasele acestea, și spune-le: «Oase uscate, ascultați cuvîntul Domnului!
5 Așa vorbește Domnul Dumnezeu către oasele acestea: «Iată că voi face să intre în voi un duh, și veți învia!
6 Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune duh în voi, și veți învia. Și veți ști că Eu sînt Domnul.“
7 Am proorocit cum mi se poruncise. Și pe cînd prooroceam, s’a făcut un vuiet, și iată că s-a făcut o mișcare, și oasele s’au apropiat unele de altele!
8 M-am uitat, și iată că le-au venit vine, carnea a crescut, și le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era încă duh în ele.