7 Am proorocit cum mi se poruncise. Și pe cînd prooroceam, s’a făcut un vuiet, și iată că s-a făcut o mișcare, și oasele s’au apropiat unele de altele!
8 M-am uitat, și iată că le-au venit vine, carnea a crescut, și le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era încă duh în ele.
9 El mi-a zis: „Proorocește, și vorbește duhului! Proorocește, fiul omului, și zi duhului: «Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Duhule, vino din cele patru vînturi, suflă peste morții aceștia, ca să învieze!»
10 Am proorocit, cum mi se poruncise. Și a intrat duhul în ei, și au înviat, și au stătut pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr.
11 El mi-a zis: „Fiul omului, oasele acestea sînt toată casa lui Israel. Iată că ei zic: «Ni s’au uscat oasele, ni s’a dus nădejdea; sîntem pierduți!“
12 Deaceea, proorocește, și spune-le: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, și vă voi aduce iarăș în țara lui Israel.
13 Și veți ști că Eu sînt Domnul, cînd vă voi deschide mormintele, și vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu!