1 „Cînd veți împărți țara ca moștenire prin sorț, să ridicați ca dar sfînt pentru Domnul o bucată din țară, lungă de douăzeci și cinci de mii de coți și lată de zece mii: aceasta va fi sfîntă în toată întinderea ei.
2 Din bucata aceasta veți lua pentru sfîntul Locaș cinci sute de coți în lung și cinci sute de coți în lat, în patru laturi; și cinci zeci de coți ca loc slobod de jur împrejur.
3 Din această întindere să măsori o bucată lungă de douăzeci și cinci de mii și lată de zece mii, pentru sfîntul Locaș, pentru Locul prea sfînt.
4 Aceasta este partea sfîntă din țară: ea va fi a preoților cari fac slujba în sfîntul Locaș, cari se apropie de Domnul să-I slujească; acolo vor fi casele lor, și acesta va fi un loc sfînt pentru Locașul cel sfînt.
5 Leviților, cari slujesc în casă, să li se dea în stăpînire un ținut de douăzeci și cinci de mii de coți în lung și zece mii în lat, pentru cetățile în cari vor locui împreună cu douăzeci de odăi.
6 Să dați și cetății o moșie de cinci mii de coți în lat și douăzeci și cinci de mii în lung, lîngă partea cea sfîntă luată pentru sfîntul Locaș; aceasta va fi pentru toată casa lui Israel.
7 Pentru domnitor veți osebi un loc lîngă cele două laturi ale părții sfinte și ale moșiei cetății, dealungul părții sfinte și dealungul moșiei cetății, la apus de partea de apus și la răsărit de partea de răsărit, pe o lungime cît una din părți, dela hotarul de apus pînă la hotarul de răsărit.