11 La sărbători și la praznice, darul de mîncare va fi de o efă pentru vițel, o efă pentru berbece, și cît va voi pentru miei, împreună cu un hin de untdelemn de fiecare efă.
12 Dacă însă domnitorul aduce Domnului o ardere de tot de bunăvoie sau o jerfă de mulțămire de bună voie, îi vor deschide poarta dinspre răsărit, și el își va aduce arderea de tot și jertfa de mulțămire așa cum o aduce în ziua Sabatului; apoi va ieși afară, și după ce va ieși, vor închide iarăș poarta.
13 În fiecare zi vei aduce Domnului ca ardere de tot un miel de un an, fără cusur; pe acesta îl vei aduce în fiecare dimineață.
14 Vei mai adăuga la el ca dar de mîncare, în fiecare dimineață, a șasea parte dintr’o efă, și a treia parte dintr’un hin de untdelemn, pentru stropirea floarei de făină. Acesta este darul de mîncare de adus Domnului; aceasta este o lege vecinică, pentru totdeauna!
15 În fiecare dimineață, vor aduce astfel mielul și darul de mîncare împreună cu untdelemnul, ca o ardere de tot vecinică.“
16 „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Dacă domnitorul dă unuia din fiii săi un dar luat din moștenirea sa, darul acesta va rămînea al fiilor săi, ca moșia lor prin drept de moștenire.
17 Dar dacă dă unuia din slujitorii lui un dar luat din moștenirea lui, darul acela va fi al lui pînă în anul slobozeniei, apoi se va întoarce înapoi domnitorului; numai fiii lui vor stăpîni ce le va da din moștenirea lui.