13 În fiecare zi vei aduce Domnului ca ardere de tot un miel de un an, fără cusur; pe acesta îl vei aduce în fiecare dimineață.
14 Vei mai adăuga la el ca dar de mîncare, în fiecare dimineață, a șasea parte dintr’o efă, și a treia parte dintr’un hin de untdelemn, pentru stropirea floarei de făină. Acesta este darul de mîncare de adus Domnului; aceasta este o lege vecinică, pentru totdeauna!
15 În fiecare dimineață, vor aduce astfel mielul și darul de mîncare împreună cu untdelemnul, ca o ardere de tot vecinică.“
16 „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Dacă domnitorul dă unuia din fiii săi un dar luat din moștenirea sa, darul acesta va rămînea al fiilor săi, ca moșia lor prin drept de moștenire.
17 Dar dacă dă unuia din slujitorii lui un dar luat din moștenirea lui, darul acela va fi al lui pînă în anul slobozeniei, apoi se va întoarce înapoi domnitorului; numai fiii lui vor stăpîni ce le va da din moștenirea lui.
18 Domnitorul nu va lua nimic din moștenirea poporului, nu-l va despuia de moșiile lui. Ci, ce va da de moștenire fiilor săi, va lua din ce are el, pentru ca niciunul din poporul Meu să nu fie îndepărtat din moșia lui!“
19 M’a dus, pe intrarea de lîngă poartă, în odăile sfinte, rînduite preoților, și cari se află spre miază-noapte. Și iată că în fund, era un loc, în spre apus.