3 Slava Dumnezeului lui Israel s’a ridicat de pe heruvimul pe care era, și s’a îndreptat spre pragul casei; și el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in și care avea călimara la brîu.
4 Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetății, prin mijlocul Ierusalimului, și fă un semn pe fruntea oamenilor, cari suspină și gem din pricina tuturor urîciunilor, cari se săvîrșesc acolo.
5 Iar celorlalți le-a zis, în auzul meu: „Treceți după el în cetate, și loviți; ochiul vostru să fie fără milă, și să nu vă îndurați!
6 Ucideți, și nimiciți pe bătrîni, pe tineri, pe fecioare, pe copii și pe femei; dar să nu vă atingeți de nici unul din ceice au semnul pe frunte! Începeți însă cu Locașul Meu cel sfînt!“ Ei au început cu bătrînii, cari erau înaintea Templului.
7 Și El le-a zis: „Spurcați casa, și umpleți curțile cu morți!… Ieșiți…“ Ei au ieșit, și au început să ucidă în cetate.
8 Pe cînd ucideau ei astfel, și eu stam încă singur acolo, am căzut cu fața la pămînt, și am strigat: „Ah! Doamne Dumnezeule, vrei să nimicești oare tot ce a mai rămas din Israel, vărsîndu-Ți urgia asupra Ierusalimului?“
9 El mi-a răspuns: „Nelegiuirea casei lui Israel și Iuda este mare, peste măsură de mare! Țara este plină de omoruri, și cetatea este plină de nedreptate; căci ei zic: «Domnul a părăsit țara și Domnul nu vede nimic!»