1 Toată adunarea copiilor lui Israel a ajuns în pustia Țin în luna întîi. Și poporul s’a oprit la Cades. Acolo a murit și a fost îngropată Maria.
2 Adunarea n’avea apă. Și s’au răsculat împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron.
3 Poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Ce bine ar fi fost să fi murit noi, cînd au murit frații noștri înaintea Domnului!
4 Pentruce ați adus adunarea Domnului în pustia aceasta, ca să murim în ea, noi și vitele noastre?
5 Pentruce ne-ați scos din Egipt, și ne-ați adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de sămănat, nici smochin, nici viță, nici rodiu, nici apă de băut?“
6 Moise și Aaron au plecat dela adunare și s’au dus la ușa cortului întîlnirii. Au căzut cu fața la pămînt, și li s’a arătat slava Domnului.
7 Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
8 „Ia toiagul, și cheamă adunarea, tu și fratele tău Aaron. Să vorbiți stîncii acesteia în fața lor, și ea va da apă. Să le scoți astfel apă din stîncă, și să adăpi adunarea și vitele lor.“
9 Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum îi poruncise Domnul.
10 Moise și Aaron au chemat adunarea înaintea stîncii. Și Moise le-a zis: „Ascultați, răsvrătiților! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stînca aceasta?“
11 Apoi Moise a ridicat mîna, și a lovit stînca de două ori cu toiagul. Și a ieșit apă din belșug, așa în cît a băut și adunarea, și au băut și vitele.
12 Atunci Domnul a zis lui Moise: „Pentrucă n’ați crezut în Mine, ca să Mă sfințiți înaintea copiilor lui Israel, nu voi veți duce adunarea aceasta în țara pe care i-o dau.“
13 Acestea sînt apele Meriba, unde s’au certat copiii lui Israel cu Domnul care a fost sfințit între ei.
14 Dela Cades, Moise a trimes niște soli la împăratul Edomului, ca să-i spună: „Așa vorbește fratele tău Israel. Tu știi toate suferințele prin cari am trecut.
15 Părinții noștri s’au pogorît în Egipt, și am locuit acolo multă vreme. Dar Egiptenii ne-au chinuit, pe noi și pe părinții noștri.
16 Am strigat către Domnul, și El ne-a auzit glasul. A trimes un Înger, și ne-a scos din Egipt. Și iată că sîntem la Cades, cetate care se află la marginea ținutului tău.
17 Lasă-ne să trecem prin țara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii, și nici nu vom bea apă din fîntîni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stînga, pînă vom trece de ținutul tău.“
18 Edom i-a răspuns: „Să nu cumva să treci pela mine, căci altfel îți voi ieși înainte cu sabia.“
19 Copiii lui Israel i-au zis: „Vom merge pe drumul cel mare; și, dacă vom bea din apa ta, eu și turmele mele, îți voi plăti prețul; nu-ți cer altceva decît să trec cu picioarele!“
20 El a răspuns: „Să nu cumva să treci!“ Și Edom i-a eșit înainte cu multă gloată și cu mînă tare.
21 Astfel Edom n’a vrut să lase pe Israel să treacă prin ținutul lui. Și Israel s’a abătut dela el.
22 Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat dela Cades, și a ajuns la muntele Hor.
23 Domnul a zis lui Moise și lui Aaron, lîngă muntele Hor, la hotarele țării lui Edom:
24 Aaron are să fie adăugat la poporul lui; căci nu va intra în țara pe care o dau copiilor lui Israel, pentrucă v’ați împotrivit poruncii Mele, la apele Meriba.
25 Ia pe Aaron și pe fiul său Eleazar, și suie-i pe muntele Hor.
26 Desbracă pe Aaron de veșmintele lui, și îmbracă pe fiul său Eleazar cu ele. Acolo va fi adăugat Aaron la poporul lui și va muri.“
27 Moise a făcut ce-i poruncise Domnul. S’au suit pe muntele Hor, în fața întregei adunări.
28 Moise a desbrăcat pe Aaron de veșmintele lui, și a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron a murit acolo, pe vîrful muntelui. Moise și Eleazar s’au pogorît de pe munte.
29 Toată adunarea a văzut că Aaron murise, și toată casa lui Israel a plîns pe Aaron treizeci de zile.