11 Apoi Moise a ridicat mîna, și a lovit stînca de două ori cu toiagul. Și a ieșit apă din belșug, așa în cît a băut și adunarea, și au băut și vitele.
12 Atunci Domnul a zis lui Moise: „Pentrucă n’ați crezut în Mine, ca să Mă sfințiți înaintea copiilor lui Israel, nu voi veți duce adunarea aceasta în țara pe care i-o dau.“
13 Acestea sînt apele Meriba, unde s’au certat copiii lui Israel cu Domnul care a fost sfințit între ei.
14 Dela Cades, Moise a trimes niște soli la împăratul Edomului, ca să-i spună: „Așa vorbește fratele tău Israel. Tu știi toate suferințele prin cari am trecut.
15 Părinții noștri s’au pogorît în Egipt, și am locuit acolo multă vreme. Dar Egiptenii ne-au chinuit, pe noi și pe părinții noștri.
16 Am strigat către Domnul, și El ne-a auzit glasul. A trimes un Înger, și ne-a scos din Egipt. Și iată că sîntem la Cades, cetate care se află la marginea ținutului tău.
17 Lasă-ne să trecem prin țara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii, și nici nu vom bea apă din fîntîni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stînga, pînă vom trece de ținutul tău.“