5 Şi acum, Tată, glorifică-mă la tine însuți cu gloria pe care o aveam la tine înainte de a fi lumea.
6 Am făcut cunoscut numele tău oamenilor pe care mi i-ai dat din lume; ai tăi erau şi mi i-ai dat şi ei au ţinut cuvântul tău.
7 Acum au ştiut că toate câte mi-ai dat sunt de la tine.
8 Fiindcă le-am dat cuvintele pe care tu mi le-ai dat şi ei le-au primit şi au ştiut cu siguranţă că de la tine am ieşit şi au crezut că tu m-ai trimis.
9 Eu mă rog pentru ei. Nu mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care mi i-ai dat tu, pentru că sunt ai tăi;
10 Şi toate ale mele sunt ale tale şi ale tale sunt ale mele şi sunt glorificat în ei.
11 Şi eu nu mai sunt în lume, dar aceştia sunt în lume şi eu vin la tine. Sfinte Tată, ţine-i în numele tău pe aceia pe care mi i-ai dat, ca să fie una precum noi.