1 După acestea Isus s-a arătat din nou discipolilor la marea Tiberiadei şi s-a arătat astfel.
2 Erau împreună Simon Petru şi Toma, numit Didumos, şi Natanael din Cana Galileii, şi fiii lui Zebedei, şi alţi doi dintre discipolii lui.
3 Simon Petru le-a spus: Mă duc să pescuiesc. Iar ei i-au spus: Venim şi noi cu tine. Au plecat şi au intrat imediat într-o corabie; dar, în acea noapte, nu au prins nimic.
4 Dar pe când s-a făcut dimineaţă, Isus stătea în picioare pe ţărm; dar discipolii nu ştiau că era Isus.
5 Atunci Isus le-a spus: Copilaşilor, aveţi ceva de mâncare? Iar ei i-au răspuns: Nu.
6 Iar el le-a spus: Aruncaţi plasa în partea dreaptă a corăbiei şi veţi găsi. De aceea au aruncat-o şi nu o mai puteau trage de mulţimea peştilor.
7 De aceea discipolul acela, pe care îl iubea Isus, i-a spus lui Petru: Este Domnul. Simon Petru, auzind aşadar că este Domnul, s-a încins cu haina de pescar (fiindcă era gol) şi s-a aruncat în mare.
8 Şi ceilalţi discipoli au venit cu o corăbioară, trăgând plasa cu peşti, (pentru că nu erau departe de uscat, ci cam la două sute de coţi).
9 Imediat ce au ajuns pe uscat, au văzut acolo foc de cărbuni şi peşte pus deasupra şi pâine.
10 Isus le-a spus: Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum.
11 Simon Petru s-a urcat şi a tras plasa pe uscat, plină de peşti mari, o sută cincizeci şi trei; şi, deşi erau atâţia, nu s-a rupt plasa.
12 Isus le-a spus: Veniţi, mâncaţi. Şi niciunul dintre discipoli nu cuteza să îl întrebe: Cine eşti? ştiind că este Domnul.
13 Atunci Isus a venit şi a luat pâinea şi le-a dat-o, şi peştele la fel.
14 Aceasta a fost a treia oară când s-a arătat Isus discipolilor săi, după ce a înviat dintre morţi.
15 Şi după ce au mâncat, Isus i-a spus lui Simon Petru: Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El i-a spus: Da, Doamne; tu ştii că te iubesc. Isus i-a spus: Paşte mieluşeii mei.
16 I-a spus din nou a doua oară: Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti? El i-a spus: Da, Doamne; ştii că te iubesc. El i-a spus: Paşte oile mele.
17 El i-a spus a treia oară: Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti tu? Petru s-a mâhnit că îi spusese a treia oară: Mă iubeşti? Şi i-a spus: Doamne, tu toate le ştii; tu ştii că te iubesc. Isus i-a spus: Paşte oile mele.
18 Adevărat, adevărat îţi spun: Când erai tânăr, te încingeai singur şi umblai unde voiai; dar când vei fi bătrân, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu voieşti.
19 A spus aceasta, arătând cu ce moarte îl va glorifica pe Dumnezeu. Şi după ce a spus aceasta, i-a zis: Urmează-mă.
20 Atunci Petru, întorcându-se, l-a văzut venind în urmă pe discipolul pe care îl iubea Isus şi care se rezemase la cină pe pieptul lui şi a spus: Doamne, cine este cel ce te trădează?
21 Petru, văzându-l, i-a spus lui Isus: Doamne, dar cu acesta ce va fi?
22 Isus i-a spus: Dacă voiesc ca el să rămână în viaţă până vin eu, ce îţi pasă? Tu, urmează-mă.
23 Atunci, a ieşit cuvântul acesta printre fraţi, că discipolul acela nu va muri; dar Isus nu a spus că nu va muri, ci: Dacă voiesc ca el să rămână în viaţă până vin eu, ce îţi pasă?
24 Acesta este discipolul care aduce mărturie despre acestea şi a scris acestea; şi ştim că mărturia lui este adevărată.
25 Şi sunt de asemenea multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris unul câte unul, presupun că nici chiar lumea însăşi nu ar putea cuprinde cărţile ce ar fi scrise. Amin!