1 Isus s-a dus la muntele Măslinilor.
2 Şi devreme dimineaţa a venit din nou în templu; şi tot poporul a venit la el; şi a şezut şi i-a învăţat.
3 Şi scribii şi fariseii i-au adus o femeie prinsă în adulter; şi după ce au pus-o în mijloc,
4 I-au spus: Învăţătorule, această femeie a fost prinsă în adulter, chiar asupra faptei.
5 Şi Moise, în lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe unele ca acestea. Dar tu ce spui?
6 Spuneau aceasta, ispitindu-l, ca să îl acuze. Dar Isus, aplecându-se jos, scria cu degetul pe pământ de parcă nu îi auzea.
7 Şi în timp ce continuau să îl întrebe, s-a ridicat şi le-a spus: Acela care este fără păcat dintre voi, să arunce primul cu piatra în ea.
8 Şi, aplecându-se jos din nou, scria pe pământ.
9 Şi cei ce au auzit, fiind condamnați de conştiinţa lor, au ieşit unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la ultimii. Şi Isus a rămas singur; şi femeia stând în mijloc.
10 Când s-a ridicat Isus şi nu a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, i-a spus: Femeie, unde sunt aceia, acuzatorii tăi? Nimeni nu te-a condamnat?
11 Iar ea a spus: Nimeni, Doamne. Şi Isus i-a spus: Nici eu nu te condamn; du-te şi nu mai păcătui.
12 Atunci Isus le-a vorbit din nou, spunând: Eu sunt lumina lumii; cel ce mă urmează nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.
13 De aceea fariseii i-au spus: Tu aduci mărturie despre tine însuţi; mărturia ta nu este adevărată.
14 Isus a răspuns şi le-a zis: Deşi eu aduc mărturie despre mine însumi, mărturia mea este adevărată pentru că ştiu de unde am venit şi unde mă duc, dar voi nu puteţi spune de unde vin şi unde mă duc.
15 Voi judecaţi conform cărnii; eu nu judec pe nimeni.
16 Şi chiar dacă eu judec, judecata mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci eu şi Tatăl care m-a trimis.
17 Şi de asemenea este scris în legea voastră că mărturia a doi oameni este adevărată.
18 Eu sunt cel ce aduce mărturie despre mine însumi şi Tatăl care m-a trimis aduce mărturie despre mine.
19 Atunci ei i-au spus: Unde este Tatăl tău? Isus a răspuns: Nu mă cunoaşteţi nici pe mine, nici pe Tatăl meu. Dacă m-aţi fi cunoscut, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl meu.
20 Isus a spus aceste cuvinte în vistierie, pe când îi învăţa în templu; şi nimeni nu a pus mâinile pe el, pentru că nu îi venise încă timpul.
21 Atunci Isus le-a spus din nou: Eu mă duc şi voi mă veţi căuta şi veţi muri în păcatele voastre; acolo unde mă duc eu, voi nu puteţi veni.
22 Atunci iudeii au spus: Oare se va omorî el însuşi? Pentru că spune: Acolo unde mă duc eu, voi nu puteţi veni.
23 Şi le-a spus: Voi sunteţi de jos, eu sunt din înalt; voi sunteţi din această lume, eu nu sunt din această lume.
24 De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci dacă nu credeţi că eu sunt el, veţi muri în păcatele voastre.
25 Atunci i-au spus: Tu, cine eşti? Şi Isus le-a spus: Chiar acela de care de la început v-am spus.
26 Am multe de spus şi de judecat despre voi, dar cel ce m-a trimis este adevărat şi spun lumii cele pe care le-am auzit de la el.
27 Ei nu au înţeles că le vorbea despre Tatăl.
28 Atunci Isus le-a spus: Când veţi fi ridicat pe Fiul omului, atunci veţi şti că eu sunt el şi că nu fac nimic de la mine însumi, ci aşa cum m-a învăţat Tatăl meu, acestea vorbesc.
29 Şi cel ce m-a trimis este cu mine; Tatăl nu m-a lăsat singur, pentru că totdeauna eu fac cele plăcute lui.
30 Pe când vorbea acestea, mulţi au crezut în el.
31 Atunci Isus a spus iudeilor care au crezut în el: Dacă stăruiţi în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat discipolii mei;
32 Şi veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi.
33 I-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam şi nu am fost robi niciodată nimănui; cum spui tu: Veţi fi făcuţi liberi?
34 Isus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine face păcat este robul păcatului.
35 Şi robul nu trăieşte în casă pentru totdeauna, Fiul însă trăieşte pentru totdeauna.
36 De aceea dacă Fiul vă face liberi, veţi fi cu adevărat liberi.
37 Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam; dar căutaţi să mă ucideţi, deoarece cuvântul meu nu are loc în voi.
38 Eu spun ceea ce am văzut la Tatăl meu; şi voi faceţi ceea ce aţi văzut la tatăl vostru.
39 Ei au răspuns şi i-au zis: Tatăl nostru este Avraam. Isus le-a spus: Dacă aţi fi copiii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.
40 Dar acum căutaţi să mă ucideţi, un om care v-a spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu; Avraam nu a făcut aceasta.
41 Voi faceţi faptele tatălui vostru. Atunci ei i-au spus: Noi nu suntem născuţi din curvie; avem un Tată, pe Dumnezeu.
42 Isus le-a spus: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, m-aţi iubi; fiindcă eu am ieşit şi am venit din Dumnezeu; căci nu am venit de la mine însumi ci el m-a trimis.
43 De ce nu înţelegeţi vorbirea mea? Pentru că nu puteţi asculta cuvântul meu.
44 Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul, şi poftele tatălui vostru voiţi să faceţi. El a fost ucigaş de la început şi nu a stat în adevăr, pentru că nu este adevăr în el. Când vorbeşte o minciună, vorbeşte din ale lui, fiindcă este mincinos şi tatăl minciunii.
45 Şi pentru că eu spun adevărul, nu mă credeţi.
46 Cine dintre voi mă dovedeşte vinovat de păcat? Şi dacă spun adevărul, de ce nu mă credeţi?
47 Cel ce este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.
48 Atunci iudeii au răspuns şi i-au zis: Nu spunem noi bine că eşti samaritean şi că ai drac?
49 Isus a răspuns: Nu am drac, ci onorez pe Tatăl meu, iar voi mă dezonoraţi pe mine.
50 Şi eu nu caut gloria mea; este unul care caută şi judecă.
51 Adevărat, adevărat vă spun: Dacă cineva ţine cuvântul meu, nu va vedea moartea niciodată.
52 Atunci, iudeii i-au spus: Acum ştim că ai drac. Avraam este mort şi profeţii; şi tu spui: Dacă cineva ţine cuvântul meu, nicidecum nu va gusta moartea niciodată.
53 Eşti tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care este mort? Şi profeţii sunt morţi; cine te faci tu pe tine însuţi?
54 Isus a răspuns: Dacă eu mă onorez, onoarea mea nu este nimic; Tatăl meu este cel ce mă onorează, el despre care voi spuneţi că este Dumnezeul vostru;
55 Totuşi nu l-aţi cunoscut, dar eu îl cunosc; şi dacă spun că nu îl cunosc, voi fi un mincinos ca voi; dar îl cunosc şi ţin cuvântul lui.
56 Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie să vadă ziua mea; şi a văzut-o şi s-a bucurat.
57 Atunci iudeii i-au spus: Nu ai nici cincizeci de ani şi ai văzut pe Avraam?
58 Isus le-a spus: Adevărat, adevărat vă spun: Mai înainte să fi fost Avraam: Eu sunt.
59 Atunci au ridicat pietre ca să arunce în el; dar Isus s-a ascuns şi a ieşit din templu, mergând prin mijlocul lor şi astfel a trecut.