1 De aceea când Domnul a ştiut cum au auzit fariseii că Isus a făcut şi a botezat mai mulţi discipoli decât Ioan,
2 (Deşi Isus însuşi nu boteza, ci discipolii lui),
3 A părăsit Iudeea şi s-a dus din nou în Galileea.
4 Şi trebuia să treacă prin Samaria.
5 Atunci a ajuns la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ţinutul pe care Iacob l-a dat fiului său Iosif.
6 Şi era acolo fântâna lui Iacob. Isus, aşadar, fiind obosit de călătorie, s-a aşezat astfel la fântână; era cam pe la ora a şasea.
7 Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Isus i-a spus: Dă-mi să beau.
8 (Fiindcă discipolii lui se duseseră în cetate să cumpere mâncare).
9 Atunci femeia din Samaria i-a spus: Cum tu, fiind iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samariteancă? Pentru că iudeii nu au legături cu samaritenii.
10 Isus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este cel ce îţi spune: Dă-mi să beau, tu i-ai fi cerut şi el ţi-ar fi dat apă vie.
11 Femeia i-a spus: Domnule, nu ai cu ce să scoţi apă şi fântâna este adâncă; de unde aşadar ai apa cea vie?
12 Eşti tu mai mare decât tatăl nostru Iacob, care ne-a dat fântâna şi a băut din ea el însuşi şi copiii lui şi vitele lui?
13 Isus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta, va înseta din nou.
14 Dar oricine bea din apa ce i-o voi da eu, nicidecum nu va mai înseta niciodată; dar apa ce i-o voi da, va fi în el o fântână de apă, ţâşnind în viaţă veşnică.
15 Femeia i-a spus: Domnule, dă-mi această apă, ca nici să nu mai însetez, nici să nu mai vin aici să scot.
16 Isus i-a spus: Du-te, cheamă pe soţul tău şi vino aici.
17 Femeia a răspuns şi a zis: Nu am soţ. Isus i-a spus: Bine ai zis: Nu am soţ;
18 Pentru că cinci soţi ai avut şi acela pe care îl ai acum nu este soţul tău; în aceasta ai spus adevărat.
19 Femeia i-a spus: Domnule, îmi dau seama că eşti profet.
20 Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte; şi voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde ar trebui să se închine oamenii.
21 Isus i-a spus: Femeie, crede-mă, vine timpul, când nici pe muntele acesta, nici chiar în Ierusalim, nu vă veţi închina Tatălui.
22 Voi vă închinaţi la ceea ce nu ştiţi, noi ştim la ce ne închinăm; fiindcă salvarea este de la iudei.
23 Dar vine timpul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă Tatăl caută astfel de oameni să i se închine.
24 Dumnezeu este un Duh; şi cei ce i se închină, trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.
25 Femeia i-a spus: Ştiu că vine Mesia, care se numeşte Cristos; când va veni el, ne va spune toate lucrurile.
26 Isus i-a spus: Eu, cel care vorbeşte cu tine, sunt acela.
27 Şi la aceasta, au venit discipolii lui şi se minunau că vorbea cu femeia, totuşi nimeni nu a spus: Ce cauţi? Sau: De ce vorbeşti cu ea?
28 Atunci femeia şi-a lăsat vasul şi s-a dus în cetate şi le-a spus oamenilor:
29 Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus toate câte le-am făcut; nu cumva acesta este Cristosul?
30 Atunci ei au ieşit din cetate şi au venit la el.
31 Între timp discipolii lui îl rugau, spunând: Rabi, mănâncă.
32 Dar el le-a spus: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi.
33 De aceea discipolii spuneau unul altuia: I-a adus cineva să mănânce?
34 Isus le spune: Mâncarea mea este să fac voia celui ce m-a trimis şi să împlinesc lucrarea lui.
35 Nu spuneţi voi: Mai sunt încă patru luni şi vine secerişul? Iată, vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi câmpiile, pentru că sunt albe, gata pentru seceriş.
36 Şi cel ce seceră primeşte plată şi adună rod pentru viaţă eternă; pentru ca deopotrivă cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure împreună.
37 Şi în aceasta este adevărat acel cuvânt: Unul seamănă şi altul seceră.
38 Eu v-am trimis să seceraţi unde nu aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor.
39 Şi mulţi samariteni din acea cetate au crezut în el pentru cuvântul femeii, care aducea mărturie: Mi le-a spus pe toate câte le-am făcut.
40 De aceea când au venit samaritenii la el, l-au implorat să rămână cu ei; şi a rămas acolo două zile.
41 Şi mai mulţi au crezut din cauza propriului său cuvânt,
42 Şi spuneau femeii: Acum credem, nu din cauza vorbirii tale, ci fiindcă l-am auzit noi înşine şi ştim că acesta este în adevăr Cristosul, Salvatorul lumii.
43 Iar după cele două zile a plecat de acolo şi s-a dus în Galileea.
44 Fiindcă Isus însuşi a adus mărturie că un profet nu are onoare în propria lui patrie.
45 Atunci, când a intrat în Galileea, galileenii l-au primit, văzând toate câte le făcuse la Ierusalim, la sărbătoare; fiindcă şi ei merseseră la sărbătoare.
46 Atunci Isus a venit din nou în Cana Galileii, unde a făcut apa vin. Şi era un anume nobil, al cărui fiu era bolnav în Capernaum.
47 Când a auzit el că Isus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la el şi l-a implorat să coboare şi să îi vindece fiul, fiindcă era pe moarte.
48 Atunci Isus i-a spus: Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nicidecum nu veţi crede.
49 Nobilul i-a spus: Coboară domnule, altfel copilul meu moare.
50 Isus i-a spus: Du-te, fiul tău trăieşte. Şi omul a crezut cuvântul pe care i l-a spus Isus şi s-a dus.
51 Şi pe când el cobora, l-au întâlnit robii lui şi i-au spus, zicând: Fiul tău trăieşte.
52 Atunci i-a întrebat de ora în care a început să îi fie mai bine. Şi i-au spus: Ieri, în ora a şaptea, l-a lăsat febra.
53 Astfel, tatăl a cunoscut că era chiar ora aceea în care îi zisese Isus: Fiul tău trăieşte. Şi a crezut el însuşi şi toată casa lui.
54 Acesta este iarăşi al doilea miracol pe care l-a făcut Isus, după ce a plecat din Iudeea în Galileea.