9 Toate acestea le-am văzut şi mi-am dedicat inima fiecărei lucrări ce se face sub soare, este un timp în care un om stăpâneşte peste altul spre propria vătămare.
10 Şi astfel am văzut pe cei stricaţi îngropaţi, ei au venit şi au plecat din locul cel sfânt şi au fost uitaţi în cetatea în care ei au făcut aşa, aceasta este de asemenea deşertăciune.
11 Pentru că sentinţa împotriva unei lucrări rele nu se execută în grabă, de aceea inima fiilor oamenilor este deplin aşezată în ei pentru a face rău.
12 Deşi un păcătos face rău de o sută de ori şi zilele lui sunt prelungite, totuşi eu ştiu cu siguranţă că le va fi bine celor ce se tem de Dumnezeu, care se tem înaintea lui,
13 Dar nu îi va fi bine celui stricat, nici nu îşi va prelungi zilele, care sunt ca o umbră, pentru că el nu se teme înaintea lui Dumnezeu.
14 Este o deşertăciune făcută pe pământ: că sunt drepţi, cărora li se întâmplă conform lucrării celor stricaţi; şi sunt stricaţi, cărora li se întâmplă conform lucrării celor drepţi; am spus că şi aceasta este deşertăciune.
15 Atunci am lăudat veselia, pentru că un om nu are ceva mai bun sub soare, decât să mănânce şi să bea şi să fie fericit, pentru că aceasta va rămâne cu el din munca lui în zilele vieţii sale, pe care Dumnezeu i le dă sub soare.