1 Fiindcă toate acestea le-am pus la inima mea ca să vestesc toate aceasta, că toţi cei drepţi şi cei înţelepţi şi lucrările lor, sunt în mâna lui Dumnezeu; nimeni nu cunoaşte nici dragoste nici ură prin tot ce este înaintea lor.
2 Toate lucrurile devin la fel pentru toţi; este o singură întâmplare pentru cel drept şi pentru cel stricat, pentru cel bun şi cel curat şi pentru cel necurat şi pentru cel ce sacrifică şi pentru cel ce nu sacrifică, cum este cel bun, aşa este cel păcătos; şi cel ce jură, ca cel ce se teme de jurământ.
3 Acesta este un rău printre toate lucrurile care sunt făcute sub soare, că este o singură întâmplare pentru toţi; da, de asemenea inima fiilor oamenilor este plină de rău, şi nebunie este în inima lor cât timp trăiesc, şi după aceea ei merg la morţi.
4 Deoarece este speranţă pentru cel unit cu toţi cei vii; căci un câine viu este mai bun decât un leu mort.
5 Pentru că toţi cei vii ştiu că vor muri, dar morţii nu ştiu nimic, nici nu mai au vreo răsplată, fiindcă amintirea lor este uitată.
6 De asemenea dragostea lor şi ura lor şi invidia lor, acum a pierit; nici nu mai au vreo parte niciodată din toate câte se fac sub soare.
7 Mergi pe calea ta, mănâncă-ţi pâinea cu bucurie şi bea-ţi vinul cu inimă fericită; căci lui Dumnezeu îi plac de acum lucrările tale.
8 Să fie hainele tale totdeauna albe şi capului tău să nu îi lipsească untdelemnul.
9 Trăieşte bucuros cu soţia pe care o iubeşti toate zilele vieţii deşertăciunii tale, pe care el ţi le-a dat sub soare, toate zilele deşertăciunii tale, fiindcă aceasta este partea ta în viaţă şi în munca ta pe care o faci sub soare.
10 Orice găseşte mâna ta să facă, fă cu toată tăria ta; fiindcă nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoaştere, nici înţelepciune, în mormântul în care mergi.
11 M-am întors şi am văzut sub soare, că alergarea nu este pentru cei iuţi, nici bătălia pentru cei puternici, nici chiar pâinea pentru cei înţelepţi, nici bogăţiile pentru cei ai priceperii, nici favoarea pentru cei iscusiţi; ci timpul şi şansa îi ajung pe toţi.
12 Pentru că omul de asemenea nu îşi cunoaşte timpul; precum peştii ce sunt prinşi într-o plasă rea şi ca păsările ce sunt prinse în laţ, tot aşa sunt fiii oamenilor prinşi într-un timp rău, când cade dintr-odată asupra lor.
13 Această înţelepciune am văzut-o de asemenea sub soare şi mi s-a părut mare;
14 Era o mică cetate şi puţini oameni în ea; şi a venit un împărat mare împotriva ei şi a asediat-o şi a zidit fortificaţii mari împotriva ei;
15 Şi s-a găsit în ea un bărbat sărac, înţelept; şi el, prin înţelepciunea lui, a scăpat cetatea; totuşi nimeni nu şi-a amintit de acel bărbat sărac.
16 Atunci am spus: Înţelepciunea este mai bună decât puterea, cu toate acestea înţelepciunea săracului este dispreţuită şi cuvintele lui nu sunt ascultate.
17 Cuvintele înţelepţilor sunt ascultate în tăcere mai mult decât strigătul celui ce domneşte printre proşti.
18 Înţelepciunea este mai bună decât armele de război, dar un singur păcătos distruge mult bine.