10 Şi acum, iată, Domnul m-a păstrat viu, aşa cum a spus, aceşti patruzeci şi cinci de ani, de când a spus Domnul cuvântul acesta către Moise, când umbla Israel prin pustiu; şi acum, iată, astăzi sunt de optzeci şi cinci de ani.
11 Sunt încă tot aşa de tare astăzi ca şi în ziua în care m-a trimis Moise; cum era tăria mea atunci, aşa este tăria mea acum, pentru război, de asemenea pentru a ieşi şi pentru a intra.
12 Şi acum, dă-mi muntele acesta, despre care a vorbit Domnul în ziua aceea; fiindcă ai auzit în ziua aceea cum anachimii erau acolo şi că cetăţile erau mari şi întărite. Dacă este aşa, că Domnul este cu mine, atunci îi voi alunga, aşa cum a spus Domnul.
13 Şi Iosua l-a binecuvântat şi a dat Hebronul ca moştenire lui Caleb, fiul lui Iefune.
14 De aceea, Hebronul a ajuns moştenirea lui Caleb, fiul lui Iefune chenezitul, până în ziua aceasta, pentru că a urmat pe deplin pe Domnul Dumnezeul lui Israel.
15 Şi numele Hebronului era mai înainte Chiriat-Arba; Arba era un om mare printre anachimi. Şi ţara s-a odihnit de război.