5 Aşa cum poruncise Domnul lui Moise, aşa au făcut copiii lui Israel şi au împărţit ţara.
6 Atunci copiii lui Iuda au venit la Iosua în Ghilgal; şi Caleb, fiul lui Iefune chenezitul, i-a spus: Tu ştii lucrul pe care l-a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine şi despre tine, în Cades-Barnea.
7 Eu eram de patruzeci de ani când m-a trimis Moise, servitorul Domnului, din Cades-Barnea să spionez ţara; şi i-am adus ştire aşa cum era în inima mea.
8 Totuşi, fraţii mei care se urcaseră cu mine, au făcut să se topească inima poporului, dar eu l-am urmat pe deplin pe Domnul Dumnezeul meu.
9 Şi Moise a jurat în ziua aceea, spunând: Negreşit, pământul pe care ţi-a călcat piciorul va fi moştenirea ta şi a copiilor tăi pentru totdeauna, pentru că l-ai urmat pe deplin pe Domnul Dumnezeul meu.
10 Şi acum, iată, Domnul m-a păstrat viu, aşa cum a spus, aceşti patruzeci şi cinci de ani, de când a spus Domnul cuvântul acesta către Moise, când umbla Israel prin pustiu; şi acum, iată, astăzi sunt de optzeci şi cinci de ani.
11 Sunt încă tot aşa de tare astăzi ca şi în ziua în care m-a trimis Moise; cum era tăria mea atunci, aşa este tăria mea acum, pentru război, de asemenea pentru a ieşi şi pentru a intra.