7 Eu eram de patruzeci de ani când m-a trimis Moise, servitorul Domnului, din Cades-Barnea să spionez ţara; şi i-am adus ştire aşa cum era în inima mea.
8 Totuşi, fraţii mei care se urcaseră cu mine, au făcut să se topească inima poporului, dar eu l-am urmat pe deplin pe Domnul Dumnezeul meu.
9 Şi Moise a jurat în ziua aceea, spunând: Negreşit, pământul pe care ţi-a călcat piciorul va fi moştenirea ta şi a copiilor tăi pentru totdeauna, pentru că l-ai urmat pe deplin pe Domnul Dumnezeul meu.
10 Şi acum, iată, Domnul m-a păstrat viu, aşa cum a spus, aceşti patruzeci şi cinci de ani, de când a spus Domnul cuvântul acesta către Moise, când umbla Israel prin pustiu; şi acum, iată, astăzi sunt de optzeci şi cinci de ani.
11 Sunt încă tot aşa de tare astăzi ca şi în ziua în care m-a trimis Moise; cum era tăria mea atunci, aşa este tăria mea acum, pentru război, de asemenea pentru a ieşi şi pentru a intra.
12 Şi acum, dă-mi muntele acesta, despre care a vorbit Domnul în ziua aceea; fiindcă ai auzit în ziua aceea cum anachimii erau acolo şi că cetăţile erau mari şi întărite. Dacă este aşa, că Domnul este cu mine, atunci îi voi alunga, aşa cum a spus Domnul.
13 Şi Iosua l-a binecuvântat şi a dat Hebronul ca moştenire lui Caleb, fiul lui Iefune.