11 Şi imediat ce am auzit aceste lucruri ni s-au topit inimile şi nu a mai rămas curaj în vreun om, din cauza voastră; fiindcă Domnul Dumnezeul vostru, el este Dumnezeu sus în cer şi jos pe pământ.
12 De aceea acum, vă rog, juraţi-mi pe Domnul că, deoarece am arătat bunătate faţă de voi şi voi să arătaţi bunătate faţă de casa tatălui meu şi să îmi daţi un semn adevărat,
13 Şi că veţi lăsa vii pe tatăl meu şi pe mama mea şi pe fraţii mei şi pe surorile mele şi tot ceea ce au şi că ne veţi salva vieţile de la moarte.
14 Şi bărbaţii i-au răspuns: Viaţa noastră pentru a voastră, dacă nu faceţi cunoscut acest lucru al nostru. Şi va fi astfel: când Domnul ne va fi dat ţara, ne vom purta cu bunătate şi cu adevăr faţă de tine.
15 Apoi i-a coborât cu o funie pe fereastră, deoarece casa ei era pe zidul cetăţii şi ea locuia pe zid.
16 Şi le-a spus: Mergeţi la munte, ca nu cumva să vă întâlnească urmăritorii; şi ascundeţi-vă acolo trei zile, până când urmăritorii se întorc; şi după aceea mergeţi pe drumul vostru.
17 Şi bărbaţii i-au spus: Astfel vom fi dezlegaţi de acest jurământ al tău pe care ne-ai pus să îl jurăm: