24 Şi dacă nu am făcut-o mai degrabă de teama acestui lucru, spunând: Poate va veni timpul când copiii voştri vor vorbi copiilor noştri, spunând: Ce aveţi voi a face cu Domnul Dumnezeul lui Israel?
25 Fiindcă Domnul a pus Iordanul ca graniţă între noi şi voi; voi, copii ai lui Ruben şi fii ai lui Gad, nu aveţi parte în Domnul. Şi astfel copiii voştri vor face pe copiii noştri să înceteze a se teme de Domnul.
26 De aceea noi am zis: Să ne pregătim acum să ne zidim un altar, nu pentru ofrandă arsă, nici pentru sacrificiu,
27 Ci ca mărturie între noi şi voi şi între generaţiile noastre după noi, ca să facem serviciul Domnului înaintea lui cu ofrandele arse ale noastre şi cu sacrificiile noastre şi cu darurile noastre de pace, ca să nu spună copiii voştri copiilor noştri în timpul care va veni: Voi nu aveţi parte în Domnul.
28 De aceea noi am spus: Se va întâmpla când ei vor spune astfel către noi şi către generaţiile noastre în timpul care va veni, că vom spune din nou: Iată, modelul altarului Domnului, pe care l-au făcut părinţii noştri, nu pentru ofrande arse, nici pentru sacrificii, ci ca mărturie între noi şi voi!
29 Nicidecum nu ne vom răzvrăti împotriva Domnului şi nu ne vom abate astăzi de la a-l urma pe Domnul pentru a zidi un altar pentru ofrande arse, pentru daruri de mâncare şi pentru sacrificii, în afară de altarul Domnului Dumnezeul nostru, care este înaintea tabernacolului său.
30 Şi când preotul Fineas şi prinţii adunării şi capii miilor lui Israel, care erau cu el, au auzit cuvintele pe care le-au spus copiii lui Ruben şi copiii lui Gad şi copiii lui Manase, le-a plăcut.