5 Şi bărbaţii din Ai au ucis dintre ei cam treizeci şi şase de bărbaţi; şi i-au urmărit dinaintea porţii până la Şebarim şi i-au bătut la coborâre; de aceea inima poporului s-a topit şi s-a făcut ca apa.
6 Şi Iosua şi-a sfâşiat hainele şi a căzut cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului până seara, el şi bătrânii lui Israel şi şi-au presărat tărână pe capete.
7 Şi Iosua a spus: Vai, Doamne Dumnezeule, pentru ce, oare, ai adus poporul acesta peste Iordan, ca să ne dai în mâna amoriţilor, pentru a ne nimici? De ne-am fi mulţumit şi am fi rămas dincolo de Iordan!
8 O, Doamne, ce voi spune când Israel va întoarce spatele înaintea duşmanilor săi?
9 Deoarece canaaniţii şi toţi locuitorii ţării vor auzi şi ne vor înconjura şi ne vor stârpi numele de pe pământ; şi ce vei face marelui tău nume?
10 Şi Domnul i-a spus lui Iosua: Ridică-te! Pentru ce stai culcat astfel pe faţa ta?
11 Israel a păcătuit; şi au încălcat de asemenea legământul meu, pe care li-l poruncisem; şi chiar au luat din ce era blestemat şi au şi furat şi s-au făţărnicit şi au pus între lucrurile lor.