6 Şi Iosua şi-a sfâşiat hainele şi a căzut cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului până seara, el şi bătrânii lui Israel şi şi-au presărat tărână pe capete.
7 Şi Iosua a spus: Vai, Doamne Dumnezeule, pentru ce, oare, ai adus poporul acesta peste Iordan, ca să ne dai în mâna amoriţilor, pentru a ne nimici? De ne-am fi mulţumit şi am fi rămas dincolo de Iordan!
8 O, Doamne, ce voi spune când Israel va întoarce spatele înaintea duşmanilor săi?
9 Deoarece canaaniţii şi toţi locuitorii ţării vor auzi şi ne vor înconjura şi ne vor stârpi numele de pe pământ; şi ce vei face marelui tău nume?
10 Şi Domnul i-a spus lui Iosua: Ridică-te! Pentru ce stai culcat astfel pe faţa ta?
11 Israel a păcătuit; şi au încălcat de asemenea legământul meu, pe care li-l poruncisem; şi chiar au luat din ce era blestemat şi au şi furat şi s-au făţărnicit şi au pus între lucrurile lor.
12 De aceea copiii lui Israel nu au putut să stea înaintea duşmanilor lor, ci au întors spatele înaintea duşmanilor lor, căci copiii lui Israel au fost blestemaţi; nu voi mai fi cu voi dacă nu veţi nimici pe cel blestemat din mijlocul vostru.