1 În vremea aceea tetrarhul Irod a auzit vești despre Isus
2 și le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat dintre cei morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!“
3 Căci Irod îl arestase pe Ioan, îl legase și-l pusese în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său,
4 deoarece Ioan îi zicea: „Nu-ți este permis s-o ai de soție!“
5 Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de mulțime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan un profet.
6 Însă, la aniversarea zilei de naștere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea invitaților și i-a plăcut lui Irod,
7 așa că el i-a promis cu jurământ că-i va da orice va cere.
8 Îndemnată de mama ei, ea i-a zis: „Dă-mi aici, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!“
9 Regele s-a întristat, dar, din pricina jurămintelor și a invitaților săi, a poruncit să-i fie dat ce a cerut
10 și a trimis să fie decapitat Ioan în închisoare.
11 Capul lui a fost adus pe o farfurie și dat fetei, iar aceasta i l-a dus mamei sale.
12 Ucenicii lui Ioan au venit, i-au luat trupul și l-au înmormântat. Apoi s-au dus și L-au anunțat pe Isus.
13 Când a auzit aceasta, Isus S-a retras de acolo într-o barcă, spre un loc pustiu, casă fie doar El singur. Dar când mulțimile au aflat lucrul acesta, au ieșit din cetățile lor și s-au luat după El pe jos.
14 Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni, I s-a făcut milă de ei și i-a vindecat pe cei bolnavi.
15 Fiindcă se făcuse seară, ucenicii au venit la El și I-au zis: – Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie. Dă-le drumul mulțimilor să meargă prin sate ca să-și cumpere ceva să mănânce!
16 Însă Isus le-a zis: – Nu au nevoie să plece! Dați-le voi să mănânce!
17 Ei I-au răspuns: – N-avem aici decât cinci pâini și doi pești.
18 El le-a zis: – Aduceți-le aici, la Mine!
19 Le-a poruncit mulțimilor să se așeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, a privit spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile și apoi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au dat mulțimilor.
20 Au mâncat toți și s-au săturat; și au strâns douăsprezece coșnițe pline cu firimiturile rămase.
21 Cei ce mâncaseră erau aproape cinci mii de bărbați, în afară de femei și de copii.
22 Imediat după aceea, Isus i-a zorit pe ucenici să se suie în barcă și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, iar între timp El le va da drumul mulțimilor.
23 După ce le-a dat drumul mulțimilor, Isus S-a urcat pe munte, doar El singur, ca să se roage. Se înserase, iar El era singur acolo.
24 Barca se îndepărtase deja la mai multe stadii de țărm și era lovită de valuri, pentru că vântul le era împotrivă.
25 În a patra strajă a nopții, Isus a venit spre ei, umblând pe mare.
26 Când ucenicii L-au văzut umblând pe mare, s-au înspăimântat. „Este o stafie!“, au zis ei. Și au țipat de frică.
27 Dar Isus le-a vorbit imediat și le-a zis: – Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți!
28 Petru I-a răspuns: – Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape!
29 Isus i-a zis: – Vino! Petru a coborât din barcă și a început să umble pe ape și să meargă spre Isus.
30 Dar când a văzut că vântul este puternic, i s-a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat: – Doamne, salvează-mă!
31 Isus a întins imediat mâna, l-a apucat și i-a zis: – Puțin credinciosule! De ce te-ai îndoit?
32 După ce s-au suit în barcă, vântul a încetat.
33 Cei din barcă I s-au închinat și au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“
34 Au traversat marea și au venit în ținutul Ghenezaretului.
35 Oamenii din locul acela L-au recunoscut pe Isus și au dat de veste în întreaga vecinătate, așa că i-au adus la El pe toți cei ce erau bolnavi.
36 Îl rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; și toți cei care s-au atins de ea au fost vindecați.