1 Isus a început să le vorbească din nou în pilde și le-a zis:
2 „Împărăția lui Dumnezeu poate fi asemănată cu un împărat care i-a făcut nuntă fiului său.
3 El și-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitați la nuntă, dar aceștia n-au vrut să vină.
4 A trimis din nou alți sclavi, zicându-le: «Spuneți-le celor invitați: ‘Iată, am pregătit masa, boii și animalele îngrășate au fost tăiate și toate sunt pregătite! Veniți deci la nuntă!’»
5 Dar invitații nu le-au dat nici o atenție și au plecat, unul la ogorul lui, iar altul la negustoria lui.
6 Ceilalți i-au înșfăcat pe sclavi, i-au maltratat și i-au omorât.
7 Împăratul s-a mâniat foarte tare. El și-a trimis trupele, i-a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea.
8 Apoi le-a zis sclavilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei invitați n-au fost vrednici de ea.
9 Mergeți, așadar, la răspântiile drumurilor și chemați-i la nuntă pe toți aceia pe care îi găsiți!»
10 Sclavii aceia au ieșit pe drumuri și i-au adunat pe toți aceia pe care i-au găsit, și răi, și buni; și sala nunții s-a umplut de oaspeți.
11 Când împăratul a venit să-și vadă oaspeții, a văzut acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă
12 și l-a întrebat: – Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă? Acesta a amuțit.
13 Atunci împăratul le-a zis slujitorilor: – Legați-l de mâini și de picioare și aruncați-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!
14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.“
15 Atunci fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să-L prindă în cursă cu vorba.
16 I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: – Învățătorule, știm că ești corect și că-i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, căci nu cauți la fața oamenilor.
17 Așadar, spune-ne, ce părere ai: se cuvine să-i plătim tribut Cezarului sau nu?
18 Isus însă a înțeles intenția lor rea și le-a zis: – De ce Mă puneți la încercare, ipocriților?
19 Arătați-Mi moneda pentru tribut! Ei I-au adus un denar.
20 Isus i-a întrebat: – Chipul acesta și inscripția, ale cui sunt?
21 – Ale Cezarului, au răspuns ei. Atunci El le-a zis: – Dați-i deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!
22 Ei au rămas uimiți când au auzit aceste cuvinte. Și astfel L-au lăsat și au plecat.
23 În aceeași zi au venit la El saducheii, care zic că nu există înviere, și L-au întrebat:
24 – Învățătorule, Moise a zis că, dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva și să-i ridice un urmaș fratelui său.
25 Erau printre noi șapte frați. Primul s-a căsătorit, dar a murit fără să aibă vreun urmaș, lăsându-i-o astfel pe soția sa fratelui său.
26 Așa s-a întâmplat și cu al doilea, și cu al treilea, apoi tot așa până la al șaptelea.
27 Femeia a murit ultima dintre toți.
28 La înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Căci toți au avut-o de soție!
29 Isus le-a răspuns: – Sunteți rătăciți, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu!
30 Căci la înviere nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ci vor fi ca îngerii din cer.
31 Iar cu privire la învierea morților, n-ați citit ce v-a spus Dumnezeu, când zice:
32 „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov“? El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii!
33 Auzind aceste lucruri, mulțimile erau uimite de învățătura Lui.
34 Când au auzit fariseii că Isus le astupase gura saducheilor, s-au strâns la un loc.
35 Unul dintre ei, un expert în Lege, ca să-L pună la încercare, L-a întrebat:
36 – Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?
37 Isus i-a răspuns: – „Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta“.
38 Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.
39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“.
40 Toată Legea și Profeții depind de aceste două porunci.
41 În timp ce fariseii erau strânși la un loc, Isus a întrebat:
42 – Ce părere aveți voi despre Cristos? Al cui Fiu este El? Ei I-au răspuns: – Al lui David.
43 Isus le-a zis: – Cum atunci David, în Duhul, Îl numește „Domn“, când spune:
44 „Domnul I-a zis Domnului meu:«Șezi la dreapta Mea până-Ți voi pune dușmanii sub picioare!»“?
45 Deci, dacă David Îl numește „Domn“, cum este El Fiul lui?
46 Nimeni n-a putut să-I răspundă nici măcar un cuvânt și, din acea zi, nimeni n-a mai îndrăznit să-I pună întrebări.