1 Când s-a făcut dimineață, toți conducătorii preoților și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte.
2 L-au legat, L-au dus și L-au dat pe mâna lui Pilat, guvernatorul.
3 Atunci lui Iuda, trădătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat, i-a părut rău și a dus înapoi cei treizeci de arginți la conducătorii preoților și la bătrâni,
4 zicând: – Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat! Ei i-au răspuns: – Ce ne pasă nouă? Treaba ta!
5 El a aruncat arginții în Templu și a plecat. Apoi s-a dus și s-a spânzurat.
6 Conducătorii preoților au luat arginții și au zis: „Nu este voie să fie puși în vistierie, pentru că sunt preț de sânge“.
7 Și după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei ogorul olarului ca loc de înmormântare pentru străini.
8 Iată de ce ogorul acela a fost numit „Ogorul Sângelui“ până în ziua de astăzi.
9 Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia, care zice: „Au luat cei treizeci de arginți, prețul pus pe El, la care a fost apreciat de către fiii lui Israel,
10 și i-au dat pe ogorul olarului, după cum mi-a poruncit Domnul“.
11 Isus a fost adus deci înaintea guvernatorului. Guvernatorul L-a întrebat: – Ești Tu Împăratul iudeilor? Isus i-a răspuns: – Este așa cum spui.
12 Dar când a fost acuzat de conducătorii preoților și de bătrâni, n-a răspuns nimic.
13 Atunci Pilat I-a zis: – Nu auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?
14 Dar Isus nu i-a răspuns nici măcar cu un cuvânt, spre marea mirare a guvernatorului.
15 Guvernatorul obișnuia ca la fiecare sărbătoare să elibereze pentru mulțime un prizonier pe care-l voiau ei.
16 La acea vreme aveau un prizonier vestit, numit (Isus) Baraba.
17 Așadar, după ce mulțimea a fost adunată, Pilat i-a întrebat: – Pe cine vreți să vi-l eliberez, pe (Isus) Baraba sau pe Isus, Cel numit Cristos?
18 Căci el știa că din invidie Îl dăduseră pe mâna lui.
19 În timp ce stătea pe scaunul de judecată, soția lui a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic de-a face cu Acel Om drept, pentru că azi am suferit mult în vis din cauza Lui!“
20 Dar conducătorii preoților și bătrânii au convins mulțimile să-l ceară pe Baraba, iar Isus să fie omorât.
21 Guvernatorul i-a întrebat iarăși: – Pe care dintre aceștia doi vreți să vi-l eliberez? – Pe Baraba! au răspuns ei.
22 Pilat a zis: – Și atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos? Ei au răspuns cu toții: – Să fie răstignit!
23 El i-a întrebat: – Dar ce rău a făcut? Însă ei strigau și mai tare: – Să fie răstignit!
24 Când a văzut Pilat că nu ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face zarvă, a luat apă și s-a spălat pe mâini înaintea mulțimii, spunând: – Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om! Treaba voastră!
25 Tot poporul i-a răspuns: – Sângele Lui să fie peste noi și peste copiii noștri!
26 Atunci li l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască, L-a dat să fie răstignit.
27 Atunci soldații guvernatorului L-au adus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul Lui toată cohorta.
28 L-au dezbrăcat și au pus pe El o mantie stacojie,
29 au împletit o coroană de spini, I-au așezat-o pe cap, I-aupus o trestie în mâna dreaptă și apoi au îngenuncheat înaintea Lui și și-au bătut joc de El, zicând: „Să trăiți, Împărate al iudeilor!“
30 Ei Îl scuipau, Îi luau trestia și-L loveau peste cap.
31 După ce și-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească.
32 Când au ieșit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, și l-au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus.
33 Când au ajuns la locul numit Golgota, căruia i se mai zice și „Locul Craniului“,
34 I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar când l-a gustat, n-a vrut să-l bea.
35 După ce L-au răstignit, și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți.
36 Apoi s-au așezat jos și Îl păzeau acolo.
37 Îi puseseră deasupra capului următoarea acuzație: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“.
38 Tot atunci au fost răstigniți cu El și doi tâlhari, unul la dreapta și unul la stânga Lui.
39 Cei ce treceau pe acolo Îl insultau, dădeau din cap
40 și ziceau: „Tu, Cel Care dărâmi Templul și-l reconstruiești în trei zile, salvează-Te pe Tine Însuți, dacă ești Fiul lui Dumnezeu, (și) dă-Te jos de pe cruce!“
41 Tot așa Îl batjocoreau și conducătorii preoților, împreună cu cărturarii și bătrânii, zicând:
42 „Pe alții i-a salvat, dar pe Sine Însuși nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El!
43 S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum Dumnezeu dacă vrea! Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»“
44 La fel Îl batjocoreau și tâlharii care erau răstigniți împreună cu El.
45 De la ceasul al șaselea și până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara.
46 Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „ Eli, Eli , lema sabactani ?“, care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“
47 Unii dintre cei ce stăteau acolo L-au auzit și au zis: „Acest Om îl strigă pe Ilie!“
48 Imediat unul dintre ei a alergat și a luat un burete, l-a umplut cu vin acru, l-a pus într-o trestie și I l-a dat să-l bea.
49 Dar ceilalți ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să-L salveze!“
50 Isus a strigat din nou cu glas tare și apoi Și-a dat duhul.
51 Și iată că draperia Templului a fost despicată în două, de sus până jos; pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,
52 mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră au fost înviate.
53 Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în Cetatea Sfântă și li s-au arătat multora.
54 Centurionul și cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el au văzut cutremurul și cele întâmplate și s-au înspăimântat foarte tare. Ei au zis: „Într-adevăr, Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“
55 Acolo mai erau și multe femei care priveau de departe, cele care Îl urmaseră pe Isus din Galileea și Îi slujiseră.
56 Printre ele erau Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov și a lui Iosif – și mama fiilor lui Zebedei.
57 Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care fusese și el ucenic al lui Isus.
58 Acesta s-a dus la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat.
59 Iosif a luat trupul, L-a înfășurat într-o pânză de in curată
60 și L-a pus într-un mormânt nou de-al lui, mormânt pe care-l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului și a plecat.
61 Maria Magdalena și cealaltă Marie erau și ele acolo, așezate înaintea mormântului.
62 A doua zi, cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoților și fariseii s-au adunat împreună la Pilat
63 și i-au zis: – Stăpâne, ne-am adus aminte că înșelătorul acela, în timp ce trăia, a zis: „După trei zile voi învia!“
64 Așadar, poruncește ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină și să-L fure, iar apoi să spună poporului: „A fost înviat din morți!“ Atunci această înșelăciune din urmă ar fi mai rea decât prima!
65 Pilat le-a răspuns: – Aveți o gardă; duceți-vă și păziți-L cum știți!
66 Ei s-au dus și au luat măsuri pentru paza mormântului, sigilând piatra și lăsând garda acolo.