1 Chiar în ceasul acela ucenicii au venit la Isus și L-au întrebat: – Cine este cel mai mare în Împărăția Cerurilor?
2 Isus a chemat un copilaș, l-a pus să stea în mijlocul lor
3 și le-a zis: – Adevărat vă spun că, dacă nu vă schimbați și nu deveniți ca și copilașii, nu veți intra niciodată în Împărăția Cerurilor!
4 Prin urmare, oricine se smerește ca acest copilaș este cel mai mare în Împărăția Cerurilor.
5 Și oricine primește un astfel de copilaș în Numele Meu, pe Mine Mă primește.
6 Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării.
7 Vai de lumea aceasta, din cauza prilejurilor de păcătuire! Căci prilejurile de păcătuire vin în mod inevitabil, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!
8 Dacă mâna sau piciorul tău te fac să păcătuiești, taie-le și aruncă-le! Este mai bine pentru tine să intri în viață ciung sau șchiop, decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic!
9 Și dacă ochiul tău te face să păcătuiești, scoate-l și aruncă-l! Este mai bine pentru tine să intri în viață cu un singur ochi, decât să ai amândoi ochii și să fii aruncat în focul Gheenei!
10 Vedeți să nu cumva să-l disprețuiți pe vreunul dintre acești micuți, căci vă spun că îngerii lor din ceruri văd întotdeauna fața Tatălui Meu, Care este în ceruri!
11 (Fiindcă Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut.)
12 Ce părere aveți? Dacă unui om care are o sută de oi i se rătăcește una dintre ele, nu le lasă el oare pe celelalte nouăzeci și nouă pe munți și se duce s-o caute pe cea rătăcită?
13 Și dacă i se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de celelalte nouăzeci și nouă, care nu s-au rătăcit!
14 Tot astfel, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară vreunul dintre acești micuți.
15 Dacă fratele tău păcătuiește (împotriva ta), du-te și mustră-l doar între tine și el. Dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău.
16 Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine una sau două persoane, pentru ca „orice vorbă să fie susținută pe baza mărturiei a doi sau trei martori”.
17 Dacă nici de ei nu vrea să asculte, spune acest lucru bisericii. Dar dacă nici de biserică nu vrea să asculte, atunci să fie pentru tine ca unul dintre neamuri și ca un colector de taxe.
18 Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ va fi legat în cer și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.
19 Din nou, (adevărat) vă spun că, dacă doi dintre voi se înțeleg pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, Care este în ceruri.
20 Căci unde sunt adunați doi sau trei în Numele Meu, acolo, în mijlocul lor, sunt și Eu!
21 Atunci Petru a venit la El și L-a întrebat: – Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui față de mine? Până la șapte ori?
22 Isus i-a răspuns: – Eu nu-ți zic să-l ierți până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.
23 De aceea, Împărăția Cerurilor poate fi asemănată cu un împărat care a vrut să-și pună în ordine socotelile cu sclavii săi.
24 Când a început să facă socotelile, a fost adus la el unul care-i datora zece mii de talanți.
25 Dar fiindcă nu avea cu ce să plătească, stăpânul a poruncit să fie vândut el, soția lui, copiii lui și tot ce avea, pentru a fi plătită datoria.
26 Sclavul a căzut la pământ, i s-a închinat și i-a zis: – Mai ai răbdare cu mine și-ți voi plăti tot!
27 Stăpânului acelui sclav i s-a făcut milă de el, așa că l-a lăsat și i-a iertat datoria.
28 După ce a ieșit afară, sclavul acela s-a întâlnit cu un confrate de-al său, care-i datora o sută de denari. El l-a înșfăcat și, în timp ce-l strângea de gât, i-a zis: – Plătește ce-mi datorezi!
29 Atunci confratele său a căzut la pământ și i-a zis: – Mai ai răbdare cu mine și-ți voi plăti!
30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în închisoare până va plăti ce este dator.
31 Când confrații acestuia au văzut cele întâmplate, s-au întristat foarte tare. Ei s-au dus și i-au povestit stăpânului lor tot ce se întâmplase.
32 Atunci stăpânul lui l-a chemat la el și i-a zis: – Sclav rău, eu ți-am iertat ție toată datoria aceea, pentru că m-ai rugat!
33 Nu trebuia oare să ai milă de confratele tău, așa cum am avut milă și eu de tine?
34 Stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna celor care torturau, până va plăti tot ce este dator.
35 Tot așa vă va face și Tatăl Meu ceresc dacă nu-l iertați fiecare, din inimă, pe fratele vostru.