24 A venit și cel ce primise un talant și a zis: – Stăpâne, am știut că ești un om aspru, care seceri de unde n-ai semănat și aduni de unde n-ai împrăștiat,
25 așa că mi-a fost teamă și m-am dus și ți-am ascuns talantul în pământ. Iată aici talantul tău!
26 Stăpânul i-a răspuns: – Sclav rău și leneș! Ai știut că secer de unde n-am semănat și că adun de unde n-am împrăștiat?
27 Atunci trebuia ca tu să-mi fi pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcere, să primesc cu dobândă ceea ce era al meu!
28 Așadar, luați-i talantul și dați-i-l celui ce are zece talanți!
29 Căci oricui are, i se va da mai mult și va avea din abundență, dar de la cel ce n-are se va lua chiar și ce are!
30 Iar pe sclavul acela nefolositor aruncați-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!