2 „Fiul omului, fă-i cunoscute Ierusalimului urâciunile
3 și spune-i: «Așa vorbește Stăpânul Domn Ierusalimului: ‘Prin origine și naștere ești din țara canaaniților: tatăl tău era amorit, iar mama ta – hitită.
4 La nașterea ta, în ziua în care te-ai născut, nu aveai ombilicul tăiat, nu ai fost îmbăiată, ca să fii curățită, nu ai fost frecată cu sare și nici învelită în scutece.
5 Nimănui nu i-a fost milă și nu s-a îndurat de tine ca să-ți facă unul din aceste lucruri. Ai fost aruncată pe câmp, pentru că ai fost disprețuită chiar din ziua în care te-ai născut.
6 Atunci Eu am trecut pe lângă tine și te-am văzut zbătându-te în propriul tău sânge. Și, în timp ce tu erai în sângele tău, ți-am zis: ‘Trăiește!’ Da, în timp ce tu erai în sângele tău, Eu ți-am zis: ‘Trăiește!’
7 Te-am făcut să te înmulțești ca florile câmpului; ai crescut, te-ai făcut mare și te-ai gătit cu podoabe. Sânii ți s-au rotunjit și ți-a crescut părul. Dar erai tot goală și neacoperită.
8 Când am trecut pe lângă tine, m-am uitat la tine și iată că îți venise vremea, vremea dragostei. Atunci Mi-am întins peste tine poala hainei Mele, ți-am acoperit goliciunea, am făcut jurământ față de tine și am intrat în legământ cu tine, zice Stăpânul Domn. Și ai devenit a Mea.