1 Cuvântul Domnului a venit la mine și mi-a zis:
2 „Fiul omului, vorbește-le celor din poporul tău și spune-le: «Când voi aduce sabia împotriva unei țări, iar cei din poporul țării vor lua din mijlocul lor un om și-l vor pune să fie străjer al lor,
3 dacă străjerul vede sabia venind împotriva țării și sună din trâmbiță, dând de știre poporului,
4 iar cel care aude sunetul trâmbiței nu ia aminte, atunci sabia va veni și îi va lua viața. Sângele lui să cadă asupra capului lui.
5 Fiindcă a auzit sunetul trâmbiței și nu a luat aminte, sângele lui să cadă asupra lui. Dar dacă ia aminte, își va scăpa viața.
6 Dacă însă străjerul vede sabia venind și nu sună din trâmbiță, astfel că poporul nu este avertizat, iar sabia vine și ia viața cuiva, omul acela va fi omorât din pricina nelegiuirii sale, dar sângele lui îl voi cere din mâna străjerului.
7 Tu, fiul omului, ești străjerul pe care l-am pus peste Casa lui Israel. Tu vei auzi cuvântul din gura Mea și le vei da de știre din partea Mea.
8 Când îi voi zice celui rău: «Omule rău, vei muri cu siguranță!», iar tu nu vei vorbi cu cel rău ca să-l avertizezi cu privire la calea lui, omul acela rău va muri din pricina nelegiuirii lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.
9 Dar dacă tu îl vei avertiza pe cel rău ca să renunțe la calea lui, iar el nu se va întoarce de la umbletele lui, atunci el va muri din pricina nelegiuirii lui, iar tu îți vei scăpa sufletul.»
10 Tu, fiul omului, spune-le celor din Casa lui Israel următorul lucru: «Voi ziceți: ‘Nelegiuirile și păcatele noastre apasă greu asupra noastră. Suntem uscați de vlagă din pricina lor. Cum vom putea trăi?’
11 Prin urmare, spune-le astfel: ‘Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn , că Eu nu-Mi găsesc plăcerea în moartea celui rău, ci doresc ca el să se întoarcă de la calea lui și să trăiască. Întoarceți-vă! Întoarceți-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce vrei să pieri, Casă a lui Israel?’»
12 De aceea, fiul omului, spune-le celor din poporul tău astfel: «Dreptatea celui drept nu-l va scăpa în ziua nelegiuirii lui, iar răutatea celui rău nu-l va face să cadă în ziua când se întoarce de la răutatea lui. Cel drept nu va putea trăi prin dreptatea lui în ziua când a păcătuit.
13 Când Eu îi spun celui drept că în mod sigur va trăi, iar el, încrezându-se în dreptatea lui, săvârșește nedreptate, toată dreptatea lui nu i se va mai aminti și va muri din pricina nedreptății pe care a săvârșit-o.
14 Tot astfel atunci când Eu îi spun celui rău: ‘Sigur vei muri!’, dacă el se întoarce de la păcatul lui și face judecată și dreptate,
15 dacă cel rău dă înapoi garanția, înapoiază ce a jefuit, urmează învățăturile dătătoare de viață și nu mai săvârșește nedreptate, în mod sigur va trăi și nu va muri.
16 Toate păcatele pe care le-a săvârșit nu i se vor mai aminti; el a făcut judecată și dreptate, prin urmare, în mod sigur va trăi.»
17 Și totuși cei din poporul tău zic: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Dar, de fapt, calea lor este cea nedreaptă!
18 Așadar, dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui și săvârșește nedreptate, el va muri din pricina aceasta.
19 Tot astfel, dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui și face judecată și dreptate, va trăi tocmai din pricina aceasta.
20 Fiindcă ziceți: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!», vă voi judeca pe fiecare după umbletele voastre, Casă a lui Israel!»“
21 În al doisprezecelea an al exilului nostru, în ziua a cincea a lunii a zecea, a venit la mine un fugar de la Ierusalim și mi-a zis: „Cetatea a fost capturată!“
22 Mâna Domnului fusese peste mine încă de la lăsarea serii, înainte de a sosi fugarul, și El îmi deschisese gura înainte de a sosi fugarul la mine, dimineața. Așadar, gura îmi fusese deschisă și nu mai eram mut.
23 Cuvântul Domnului a venit la mine și mi-a zis:
24 „Fiul omului, locuitorii acestor ruine din țara lui Israel zic: «Avraam a fost singur, dar tot a luat în stăpânire țara. Noi suntem mulți, deci cu siguranță țara ne-a fost dată și nouă drept moștenire!»
25 De aceea spune-le că așa vorbește Stăpânul Domn : «Voi care mâncați carne cu sânge, care vă ridicați ochii spre idolii voștri și vărsați sânge, voi să moșteniți țara?
26 Vă încredeți în sabia voastră, săvârșiți urâciuni și fiecare din voi o necinstește pe soția semenului său. Ar trebui deci să moșteniți țara?»
27 Să le mai spui: «Așa vorbește Stăpânul Domn : ‘Viu sunt Eu, că cei ce se află printre ruine vor cădea răpuși de sabie, pe cei ce sunt pe câmp îi voi da de mâncare fiarelor, iar cei din fortărețe și cei din peșteri vor muri din pricina molimei.
28 Voi preface țara într-o pustietate și într-un loc devastat, iar mândria tăriei ei se va sfârși. Munții lui Israel vor fi atât de pustiiți, încât nimeni nu-i va mai traversa.
29 Când voi preface țara într-o pustietate și într-un loc devastat din pricina urâciunilor pe care le-au săvârșit, vor ști că Eu sunt Domnul. ’»
30 Fiul omului, cei din poporul tău vorbesc despre tine pe lângă ziduri și pe la ușile caselor și-și zic unul altuia, fiecare fratelui său, astfel: «Haidem să mergem să auzim care este cuvântul ieșit de la Domnul!»
31 Și vin la tine cu grămada! Cei din poporul Meu se așază înaintea ta și ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura ei vorbesc atât de dulce, dar inima lor umblă după câștig necinstit.
32 Tu ești pentru ei ca un cântăreț plăcut, cu voce frumoasă, iscusit să cânte la instrumente cu corzi. Ei ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc deloc.
33 Însă când va veni pustiirea – și iat-o că vine – vor ști că a fost un profet în mijlocul lor.“