1 Iar tu înalță un cântec de jale despre prinții lui Israel!
2 Spune: „Ce era mama ta? Era o leoaică printre lei! Ea stătea întinsă în mijlocul leilor tineri, crescându-și puii.
3 L-a crescut pe unul din puii ei și acesta a devenit un leu tânăr. El s-a obișnuit să sfâșie prada și a ajuns să mănânce oameni.
4 Când au auzit neamurile despre el, l-au prins în groapa lor și l-au dus în lanțuri în țara Egiptului.
5 Când și-a văzut așteptarea neîmplinităși speranța spulberată, leoaica l-a luat pe un alt pui de-al ei și l-a pus leu conducător.
6 El a umblat printre lei până a devenit un leu tânăr. A învățat să sfâșie prada și a ajuns să mănânce oameni.
7 Dădea buzna în fortărețeleoamenilorși le devasta cetățile. Țara, cu tot ce cuprindea ea, era îngrozită la auzul răgetului său.
8 Atunci neamurile din provinciile vecine s-au îndreptat împotriva lui, și-au aruncat plasa asupra lui și el a fost prins în groapa lor.
9 L-au pus într-o cușcă, în lanțuri, l-au dus la împăratul Babilonului și l-au așezat în temniță, ca să nu i se mai audă glasul pe munții lui Israel.
10 Mama ta era ca o viță în via ta,plantată lângă ape. Datorită belșugului de apă, ea era roditoare și plină de mlădițe.
11 Mlădițele ei erau așa de tari, încât se puteau face din ele sceptre domnești. Ea se înălța prin frunzișul stufos, și se făcea observată prin înălțimea ei și prin mulțimea mlădițelor ei.
12 Dar a fost smulsă cu furie și aruncată la pământ. Vântul de răsărit a făcut-o să se ofilească, roadele i-au fost zdrobite, iar mlădițele ei cele tari s-au uscat și au fost arse de foc.
13 Acum ea este plantată în pustie, într-un pământ uscat și secetos.
14 Din butucul ei a ieșit un foc, care i-a mistuit roadele. Și astfel nu a mai rămas în ea nici o mlădiță tare, care să fie bună pentru un sceptru domnesc. Acesta este un cântec de jale; să fie cântat ca un cântec de jale.“