1 În anul al unsprezecelea, în prima zi a lunii a treia, Cuvântul Domnului a venit la mine și mi-a zis:
2 „Fiul omului, spune-i lui Faraon, monarhul Egiptului, și mulțimii sale astfel: «Cu cine poți fi asemănat tu, în măreția ta?
3 Iată că, odinioară, Asiria era un cedru în Liban, cu ramuri frumoase și coroana aducătoare de umbră; era înalt în statură, iar vârful îi ajungea printre nori.
4 Apele îl făcuseră să crească și adâncul îl înălțase; râurile acestuia scăldau locul în care era plantat de jur împrejur și își trimiteau pâraiele la toți copacii câmpiei.
5 De aceea s-a înălțat în statură mai mult decât toți ceilalți copaci din câmpie. Crengile i-au crescut și ramurile i s-au lungit, din pricina belșugului de ape care-l făcuse să dea vlăstare.
6 Printre crengile lui își făceau cuibul toate păsările cerului; sub coroana lui zămisleau toate fiarele câmpului, iar la umbra lui locuiau toate neamurile cele multe.
7 Era frumos prin măreția lui și prin lungimea ramurilor lui, căci rădăcinile lui erau înfipteîn apropierea multor ape.
8 Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoșii nu se puteau compara cu crengile lui, iar platanii nu se puteau asemăna cu ramurile lui; nici un copac din grădina lui Dumnezeu nu se putea compara cu el în frumusețe.
9 L-am făcut atât de frumos prin mulțimea crengilor lui, încât îl invidiau toți copacii Edenului, toți copacii din grădina lui Dumnezeu.»
10 De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn : «Pentru că se înălța în statură, pentru că își ridica vârful până la nori și inima i se mândrea cu înălțimea lui,
11 l-am dat pe mâna prințului neamurilor, care i-a făcut după răutatea lui. Eu l-am lepădat
12 și astfel cele mai înspăimântătoare dintre neamurile străine l-au tăiat și l-au părăsit. Crengile i-au căzut pe munți și prin toate văile, iar ramurile i-au fost spulberate prin toate albiile țării. Toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui și l-au părăsit.
13 Pe trunchiul lui căzut și-au făcut cuibul toate păsările cerului, iar între crengile lui s-au așezat toate fiarele câmpului.
14 Toate acestea, pentru ca nici unul dintre copacii de lângă ape să nu se mai mândrească cu înălțimea lui și să nu-și mai ridice vârful până la nori și pentru ca nici un copac udat de ape să nu-și mai înalțe trunchiul spre ei. Căci toți sunt sortiți morții, în tărâmul de jos, printre muritori, la cei ce s-au coborât în groapă.»
15 Așa vorbește Stăpânul Domn : «În ziua în care s-a coborât în Locuința Morților, am răspândit jalea. L-am acoperit cu adâncul și i-am retras râurile, iar apele cele multe au fost oprite. Am întunecat Libanul pentru el și toți copacii câmpiei s-au uscat din pricina lui.
16 La vuietul căderii sale am făcut să se cutremure neamurile, când l-am coborât în Locuința Morților împreună cu cei ce se coboară în groapă. Atunci toți copacii Edenului, ce avea Libanul mai bun și mai ales, toți copaci bine udați, s-au consolat în tărâmul de jos.
17 S-au coborât și ei împreună cu el în Locuința Morților, la cei răpuși de sabie, ei care erau aliații lui și locuiau la umbra lui printre neamuri.
18 Așadar, Faraon, cu cine poți fi asemănat tu printre copacii Edenului, în toată slava și măreția ta? Și totuși vei fi coborât împreună cu copacii Edenului în tărâmul de jos și vei zăcea printre cei necircumciși, alături de cei răpuși de sabie. Iată ce este Faraon și toată mulțimea lui, zice Stăpânul Domn. »“