11 Mlădițele ei erau așa de tari, încât se puteau face din ele sceptre domnești. Ea se înălța prin frunzișul stufos, și se făcea observată prin înălțimea ei și prin mulțimea mlădițelor ei.
12 Dar a fost smulsă cu furie și aruncată la pământ. Vântul de răsărit a făcut-o să se ofilească, roadele i-au fost zdrobite, iar mlădițele ei cele tari s-au uscat și au fost arse de foc.
13 Acum ea este plantată în pustie, într-un pământ uscat și secetos.
14 Din butucul ei a ieșit un foc, care i-a mistuit roadele. Și astfel nu a mai rămas în ea nici o mlădiță tare, care să fie bună pentru un sceptru domnesc. Acesta este un cântec de jale; să fie cântat ca un cântec de jale.“