14 Voi face din tine o stâncă goală; vei deveni un loc de unde se aruncă năvoadele. Nu vei fi rezidită niciodată, căci Eu, Domnul , am vorbit, zice Stăpânul Domn. »
15 Așa vorbește Stăpânul Domn despre Tir: «Să nu se cutremure oare ostroavele de vuietul căderii tale, de geamătul răniților și de măcelul din mijlocul tău?
16 Toți prinții mării vor coborî de pe tronurile lor, își vor îndepărta robele și se vor dezbrăca de veșmintele lor brodate. Se vor îmbrăca cu spaima, se vor așeza pe pământ și vor tremura în fiecare clipă, înmărmuriți fiind din pricina ta.
17 Atunci vor face pentru tine o cântare de jale și-ți vor zice: ‘Cum ai pierit, tu, cea locuită de oamenii mării, cetate vestită, tu, care erai puternică pe mare, tu, care, împreună cu locuitorii tăi, umpleați odinioară de groază toate țărmurile.
18 Acum ostroavele tremură de ziua căderii tale, iar insulele mării sunt îngrozite de sfârșitul tău.’»
19 Căci așa vorbește Stăpânul Domn : «Când te voi preface într-o cetate pustiită, asemenea cetăților care nu sunt locuite, când voi ridica peste tine adâncul și te vor acoperi apele cele mari,
20 atunci te voi coborî împreună cu cei ce coboară în groapă, la poporul din vechime, și te voi face să locuiești în tărâmul de jos, printre ruine veșnice, împreună cu cei ce se coboară în groapă, ca să nu mai fii locuită și să nu-ți mai dau splendoare în țara celor vii.