9 Voi face fruntea ta ca diamantul, mai tare decât cremenea. Nu te teme de ei și nu te înspăimânta de fețele lor, căci sunt o Casă răzvrătită!“
10 El a continuat: „Fiul omului, primește în inima ta și ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ți le spun.
11 Mergi de îndată la cei exilați din poporul tău! Vorbește-le și, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: «Așa vorbește Stăpânul Domn!»“
12 Duhul m-a ridicat și am auzit înapoia mea un sunet ca vuietul unui mare cutremur: „Binecuvântată fie slava Domnului din Lăcașul Lui!“
13 Acest vuiet, ca cel al unui mare cutremur, era vuietul făcut de aripile ființelor atunci când se atingeau una de cealaltă și vuietul roților din apropierea lor.
14 Când m-a ridicat Duhul și m-a luat, mergeam amărât și mânios în duhul meu, iar mâna Domnului apăsa tare asupra mea.
15 Am ajuns la exilații din Tel-Abib, la cei ce locuiau lângă râul Chebar. Acolo unde locuiau, am stat înmărmurit printre ei timp de șapte zile.