1 În anul al doisprezecelea, în prima zi a lunii a douăsprezecea, Cuvântul Domnului a venit la mine și mi-a zis:
2 „Fiul omului, rostește o cântare de jale despre Faraon, monarhul Egiptului, și spune-i: «Te consideri un leu printre neamuri, dar ești ca un monstru în mări! Te arunci în râurile tale, tulburi apele cu picioarele și îți murdărești râurile.»
3 Acum, așa vorbește Stăpânul Domn : «Voi arunca asupra ta năvodul Meu, printr-o mare mulțime de popoare, și te voi trage în plasa Mea!
4 Te voi lăsa pe pământ și te voi arunca pe suprafața câmpiei; voi pune să se așeze peste tine păsările cerului și voi sătura din tine fiarele întregului pământ!
5 Îți voi arunca carnea pe munți și voi umple văile cu resturile tale!
6 Voi uda pământul cu sângele tău scurs pe munți și albiile vor fi pline de resturile tale.
7 Când te voi stinge, voi acoperi cerurile și voi întuneca stelele lor; voi acoperi soarele cu un nor și luna nu-și va mai da lumina.