1 „Tu, fiul omului, profețește cu privire la munții lui Israel și spune-le: «Munți ai lui Israel, ascultați Cuvântul Domnului!
2 Așa vorbește Stăpânul Domn: dușmanul a zis despre voi: ‘Ha! Ha! Aceste înălțimi străvechi au devenit moștenirea noastră!’»
3 De aceea profețește și spune că așa vorbește Stăpânul Domn : «Da, pentru că v-au pustiit și v-au strivit din toate părțile, devenind astfel proprietatea celorlalte neamuri, și pentru că ați ajuns o pricină de batjocură și de bârfă pentru popoare,
4 de aceea, munți ai lui Israel, ascultați Cuvântul Stăpânului Domn! Așa vorbește Stăpânul Domn munților, dealurilor, albiilor, văilor, ruinelor pustii și cetăților părăsite, care au fost jefuite și batjocorite de restul neamurilor din jurul vostru.
5 Așa vorbește Stăpânul Domn : ‘În focul geloziei Mele am ceva de spus împotriva neamurilor înconjurătoare și împotriva întregului Edom, pentru că au făcut din țara Mea moștenirea lor și s-au bucurat din toată inima lor și cu dispreț în sufletul lor să-i jefuiască pășunea.’»
6 Profețește cu privire la țara lui Israel și spune-le munților, dealurilor, albiilor și văilor că așa vorbește Stăpânul Domn : «Iată, în gelozia și furia Mea am ceva de spus, din pricina batjocurii pe care ați suferit-o din partea neamurilor.