7 Am profețit așa cum mi se poruncise. În timp ce profețeam, s-a auzit un zgomot ca un huruit. Și iată că oasele s-au apropiat unele de celelalte!
8 M-am uitat și am văzut că aveau deja tendoane pe ele, carnea crescuse pe ele și erau acoperite cu piele; dar încă nu era suflare în ele.
9 El mi-a zis: – Profețește suflării! Profețește, fiul omului, și spune-i suflării că așa vorbește Stăpânul Domn : „Vino, suflare, din cele patru vânturi și suflă peste acești morți ca să învie!“
10 Am profețit așa cum îmi poruncise și suflarea a intrat în ei. Ei au înviat și s-au ridicat în picioare. Era o oștire foarte, foarte mare.
11 Apoi El mi-a zis: – Fiul omului, oasele acestea sunt toți cei din Casa lui Israel. Iată că ei zic: „Oasele ne sunt uscate și nu mai avem nici o speranță! Suntem pierduți!“
12 De aceea profețește și spune-le că așa vorbește Stăpânul Domn : „Poporul Meu, Eu Însumi vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre și vă voi aduce în țara lui Israel.
13 Poporul Meu, când vă voi deschide mormintele și vă voi scoate din mormintele voastre, veți ști că Eu sunt Domnul.