1 În al douăzeci și cincilea an al exilului nostru, la începutul anului, în ziua a zecea a lunii, la paisprezece ani de la cucerirea cetății, chiar în ziua aceea, mâna Domnului a fost peste mine și m-a dus acolo.
2 M-a adus, în vedenii dumnezeiești, în țara lui Israel și m-a lăsat jos pe un munte foarte înalt; în partea de sud a acestuia se afla ceva ca structura unei cetăți.
3 M-a adus acolo și iată că în acel loc se afla un bărbat a cărui înfățișare era ca cea a bronzului; el stătea la poartă și avea în mâini o funie de in și o trestie de măsurat.
4 Bărbatul mi-a vorbit astfel: „Fiul omului, privește cu atenție, ascultă cu băgare de seamă și ia aminte la tot ceea ce-ți voi arăta, căci ai fost adus ca să ți se arate aceste lucruri! Fă cunoscut Casei lui Israel tot ceea ce vezi!“
5 Am văzut un zid în afara Casei, de jur împrejur, iar în mâna bărbatului era o trestie de măsurat de șase coți. Cotul acesta era mai lung cu un lat de palmă decât cotul obișnuit. A măsurat lățimea zidului și era de o trestie, iar înălțimea lui – tot de o trestie.
6 S-a dus la poarta care era în partea de răsărit, a urcat pe trepte și a măsurat pragul porții. Era de o trestie lățime. Celălalt prag era tot de o trestie lățime.
7 Fiecare odaiede la poarta de răsărit era de o trestie lungime și o trestie lățime, iar între odăi era o distanță de cinci coți. Pragul porții de lângă porticul porții ce dădea înspre curtea interioară a Casei era de o trestie lățime.