17 Dacă prințul dă un dar din proprietatea sa unuia dintre slujitorii săi, proprietatea va fi a acestuia până la anul de eliberare; apoi va trebui să o dea înapoi prințului. Moștenirea prințului este doar pentru fiii săi. Să rămână deci a lor!
18 Prințul să nu ia din proprietatea celor din popor, deposedându-i astfel de moștenirea lor. Va trebui să dea fiilor săi o moștenire din proprietatea sa, ca nimeni din poporul Meu să nu fie alungat de la moștenirea lui.“
19 Apoi bărbatul acela m-a dus prin intrarea aflată pe aceeași parte cu poarta odăilor sfinte orientate spre nord, unde erau preoții. Și iată că în capăt, înspre apus, era un loc.
20 El mi-a zis: „Acesta este locul unde preoții vor fierbe jertfa pentru vină și jertfa pentru păcat și unde vor coace darurile de mâncare, ca să nu le aducă în curtea exterioară și, astfel, să sfințească poporul.“
21 M-a scos apoi în curtea exterioară și m-a pus să trec pe lângă cele patru colțuri ale curții. Și iată că în fiecare colț era câte o altă curte.
22 În cele patru colțuri ale curții erau niște curți îngrădite de patruzeci de coți lungime și de treizeci de coți lățime; toate cele patru curți din colțuri aveau aceeași mărime.
23 În interior, de jur împrejurul fiecăreia din cele patru, era un rând de zidărie, la baza căruia se aflau amenajate vetre.