20 Cortul meu este distrus; toate funiile îmi sunt rupte. Fiii mei s-au depărtat de la mine și nu mai sunt; nu a mai rămas nimeni să-mi întindă iarăși cortul și să-mi ridice draperiile.
21 Păstorii s-au prostit și nu L-au căutat pe Domnul. De aceea n-au propășit și li s-au risipit toate turmele.
22 Iată, se aude o veste: un mare cutremur se apropie din țara de nord, ca să prefacă cetățile lui Iuda într-un pustiu, într-o vizuină de șacali.
23 Știu, Doamne , că viața unui om nu-i aparține, nici nu stă în puterea unui om ca atunci când umblă să-și conducă pașii.
24 Disciplinează-mă, Doamne , dar numai cu măsură; nu în mânia Ta, ca nu cumva să mă reduci la nimic.
25 Varsă-Ți furia asupra neamurilor care nu Te cunosc și asupra clanurilor care nu cheamă Numele Tău, căci ele l-au mâncat pe Iacov, l-au devorat, i-au pus capăt și i-au distrus locuința.“