1 „Tu ești întotdeauna drept, Doamne , când mă cert cu Tine. Îți voi vorbi totuși cu privire la judecățile Tale. De ce prosperă calea celor nelegiuiți? De ce toți ticăloșii au parte de bine?
2 Tu i-ai plantat, iar ei au prins rădăcină. Cresc și aduc rod. Tu ești întotdeauna pe buzele lor, dar departe de inimile lor.
3 Totuși Tu, Doamne , mă cunoști; mă vezi și îmi cercetezi inima cu privire la Tine.Înhață-i ca pe niște oi care trebuie înjunghiate! Pune-i deoparte pentru ziua măcelului!
4 Până când va zăcea pârjolită țara și se va usca iarba de pe câmpii? Din cauza răutății locuitorilor țării, animalele și păsările au pierit. Căci ei zic: «El nu ne va vedea sfârșitul!»
5 „Dacă ai alergat cu cei ce aleargă iar ei te-au obosit, cum vei putea să te iei la întrecere cu niște cai? Într-o țară liniștită te crezi în siguranță, dar ce vei face la revărsarea Iordanului?
6 Chiar și frații tăi, propria ta familie, te trădează; ei înșiși strigă în gura mare după tine. Nu te încrede în ei chiar dacă te vorbesc de bine.