16 iar aceia cărora ei le profețesc vor fi scoși afară și întinși pe străzile Ierusalimului din cauza foametei și a sabiei. Nu va fi nimeni să-i înmormânteze, nici pe ei, nici pe soțiile lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor. Voi turna astfel răutatea lor asupra capetelor lor.“
17 Spune-le cuvântul acesta: „Ochii mei să verse lacrimi zi și noapte și să nu se oprească, căci fecioara – fiica poporului meu – a suferit o rană cumplită, o lovitură dureroasă.
18 Dacă ies pe câmp, îi văd pe cei străpunși de sabie. Dacă intru în cetate, văd ravagiile făcute de foamete. Chiar și profetul și preotul cutreieră țara fără să știe încotro merg.“
19 – Ai lepădat Tu de tot pe Iuda și a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? De ce ne-ai lovit în așa fel încât nu mai avem vindecare? Noi așteptam pacea, dar nimic bun nu a venit; așteptam un timp de vindecare, dar iată că a venit numai groaza!
20 Doamne , recunoaștem atât ticăloșia noastră, cât și vina strămoșilor noștri, căci am păcătuit împotriva Ta.
21 Pentru Numele Tău, nu disprețui și nu necinsti tronul slavei Tale! Amintește-Ți de legământul pe care l-ai făcut cu noi și nu-l rupe!
22 Este oare printre idolii de nimic ai neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea averse? Nu, ci Tu dai ploaie, Doamne , Dumnezeul nostru! De aceea, nădejdea noastră este în Tine, căci Tu ești Cel Ce faci toate aceste lucruri.