2 „Iuda jelește iar porțile îi sunt slăbite; ele se vaită pentru țară, iar strigătul Ierusalimului se înalță în văzduh.
3 Cei măreți îi trimit pe cei neînsemnați să aducă apă; ei se duc la fântâni, dar nu găsesc apă. Se întorc cu vasele goale; rușinați și dezamăgiți își acoperă capul.
4 Pământul este crăpat pentru că nu este ploaie în țară. Plugarii sunt dezamăgiți și își acoperă capul.
5 Chiar și cerboaica de pe câmp naște și își părăsește puii, pentru că nu găsește iarbă.
6 Măgarii sălbatici stau pe înălțimi și gâfâie ca șacalii; li se topesc ochii căci nu este iarbă.
7 Chiar dacă păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează, Doamne , pentru Numele Tău! Căci răzvrătirile noastre sunt multe; am păcătuit împotriva Ta.
8 O, Nădejde a lui Israel, Izbăvitorul lui în vreme de necaz, de ce ești ca un străin în țară și ca un trecător care se oprește pentru o noapte?