5 „Așa vorbește Domnul: «Blestemat este omul care se încrede în om, care face din muritor tăria lui și a cărui inimă Îl părăsește pe Domnul.
6 El este ca un tufiș în deșert, care nu vede venind fericirea. El locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat, unde nu stă nimeni.
7 Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul și a cărui încredere este în Domnul.
8 El este ca un pom sădit lângă ape, care își întinde rădăcinile spre râu. Lui nu-i este frică de căldură și frunzișul lui este întotdeauna verde. În anul secetei nu se îngrijorează și nu încetează să aducă rod.»“
9 „Inima este mai înșelătoare decât toate lucrurile și este fără vindecare. Cine poate să o cunoască?“
10 „Eu, Domnul , cercetez inima și încerc adâncul ființei, ca să dau fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui.“
11 „Ca o potârniche, care clocește niște ouă pe care nu ea le-a ouat, așa este omul care câștigă bogății pe nedrept. Ele îl vor părăsi la jumătatea vieții lui, iar la urmă nu va fi decât un nebun.