6 El este ca un tufiș în deșert, care nu vede venind fericirea. El locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat, unde nu stă nimeni.
7 Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul și a cărui încredere este în Domnul.
8 El este ca un pom sădit lângă ape, care își întinde rădăcinile spre râu. Lui nu-i este frică de căldură și frunzișul lui este întotdeauna verde. În anul secetei nu se îngrijorează și nu încetează să aducă rod.»“
9 „Inima este mai înșelătoare decât toate lucrurile și este fără vindecare. Cine poate să o cunoască?“
10 „Eu, Domnul , cercetez inima și încerc adâncul ființei, ca să dau fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui.“
11 „Ca o potârniche, care clocește niște ouă pe care nu ea le-a ouat, așa este omul care câștigă bogății pe nedrept. Ele îl vor părăsi la jumătatea vieții lui, iar la urmă nu va fi decât un nebun.
12 Tron glorios, înălțat de la început, așa este locul Sanctuarului nostru!