6 Chiar și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta veți merge în captivitate în Babilon. Acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, tu și toți prietenii tăi, cărora le-ai profețit minciuni.»“
7 „M-ai convins, Doamne , și eu m-am lăsat convins. Ai fost mai tare decât mine și m-ai biruit. Sunt o pricină de râs toată ziua; toți își bat joc de mine,
8 căci, ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig, să proclam: «Violență și distrugere!». Cuvântul Domnului îmi aduce batjocură și rușine toată ziua.
9 Dacă mă gândesc să nu mai amintesc de El și să nu mai vorbesc în Numele Lui, iată că în inima mea este ceva ca un foc mistuitor, un foc închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.
10 Căci aud șușoteala multora, «Teroare din toate părțile! Învinuiți-l! Haideți să-l învinuim!» Toți cei ce trăiau în pace cu mine pândesc acum să vadă dacă mă clatin și zic: «Poate că se va lăsa convins; ne vom impune asupra lui și ne vom răzbuna pe el!»
11 Dar Domnul este cu mine ca un viteaz înfiorător! De aceea, cei ce mă urmăresc se vor poticni și nu vor birui. Vor fi plini de rușine, căci nu vor reuși, plini de o rușine veșnică, care nu va fi uitată.
12 Și acum, Doamne al Oștirilor, Care cercetezi pe cel drept, Care pătrunzi inima și mintea, lasă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ție mi-am încredințat cauza.