1 După ce Nebucadnețar, împăratul Babilonului, i-a dus în captivitate din Ierusalim în Babilon, pe Iehoiachin, fiul lui Iehoiachim, regele lui Iuda, pe conducătorii lui Iuda, pe tâmplari și pe fierari, Domnul mi-a arătat două coșuri cu smochine, așezate înaintea Templului Domnului.
2 Unul din coșuri avea smochine foarte bune, ca smochinele timpurii, iar celălalt coș avea smochine foarte rele, atât de rele încât nu puteau fi mâncate.
3 Domnul m-a întrebat: – Ce vezi, Ieremia? Eu am răspuns: – Niște smochine. Cele ce arată bine sunt foarte bune, dar cele ce arată rău sunt atât de rele încât nu pot fi mâncate.
4 Apoi Cuvântul Domnului a venit la mine și mi-a zis:
5 – Așa vorbește Domnul , Dumnezeul lui Israel: „Așa cum ai recunoscut tu aceste smochine bune, tot așa îi voi recunoaște și Eu, ca să le arăt îndurare, pe exilații lui Iuda, pe care i-am alungat din locul acesta în țara caldeenilor.
6 Ochii Mei vor veghea asupra lor ca să le fac bine, și-i voi aduce înapoi în țara aceasta. Îi voi clădi și nu-i voi mai dărâma; îi voi planta și nu-i voi mai smulge.
7 Le voi da o inimă ca să Mă cunoască, căci Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, căci se vor întoarce la Mine din toată inima lor.