4 A doua zi, după asasinarea lui Ghedalia, pe când nimeni nu știa nimic,
5 optzeci de bărbați cu barba rasă, cu hainele rupte și cu tăieturi în piele, au venit din Șehem, din Șilo și din Samaria ca să aducă daruri de mâncare și tămâie la Casa Domnului.
6 Ismael, fiul lui Netania, a ieșit din Mițpa înaintea lor și mergea plângând. Când i-a întâlnit le-a zis: – Veniți la Ghedalia, fiul lui Ahikam!
7 Când au ajuns ei în mijlocul cetății, Ismael, fiul lui Netania, și bărbații care erau cu el i-au ucis și i-au aruncat într-un puț.
8 Dar zece dintre ei i-au zis lui Ismael: – Nu ne omorî căci mai avem grâu, orz, ulei și miere ascunse în câmpie. Atunci el i-a lăsat în viață și nu i-a ucis împreună cu frații lor.
9 Puțul în care a aruncat Ismael toate hoiturile celor care fuseseră cu Ghedalia și pe care îi ucisese, era puțul pe care l-a făcut regele Asa ca apărare împotriva lui Bașa, regele lui Israel. Puțul acesta l-a umplut Ismael, fiul lui Netania, cu cei uciși.
10 Ismael i-a luat captivi pe toți cei din popor care mai rămăseseră în Mițpa: pe fiicele regelui și pe toți aceia din popor care mai rămăseseră în Mițpa și pe care Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, îi încredințase lui Ghedalia, fiul lui Ahikam. Ismael, fiul lui Netania, i-a luat captivi și a plecat să treacă la amoniți.