34 Sunetul strigătelor lor răsună din Heșbon până la Eleale și Iahaț, din Țoar până la Horonaim și Eglat-Șelișia, căci până și apele Nimrimului sunt secate.
35 În Moab voi face ca oamenii să înceteze să mai aducă jertfe pe înălțimi și să mai ardă tămâie în cinstea zeilor lor, zice Domnul.
36 De aceea, inima mea jelește ca un fluier pentru Moab, jelește ca un fluier pentru oamenii din Chir-Hareset, căci averile pe care le-au strâns au pierit.
37 Toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate; toate mâinile au tăieturi și toate coapsele sunt acoperite cu saci.
38 Pe toate acoperișurile Moabului și în piețe este doar jale, căci am sfărâmat Moabul ca pe un vas, care nu mai place nimănui, zice Domnul.
39 Cât este de zdrobit Moabul! Cum jelesc cu toții! Cum își apleacă Moab spatele plin de rușine! Moab a devenit o pricină de râs și de groază pentru toți cei din jur.»“
40 „Așa vorbește Domnul : «Iată, un vultur se năpustește și își întinde aripile peste Moab.